Lucrarea este un demers hermeneutic ce are ca obiect una dintre operele filosofice importante din cultura noastră, cea a lui Mircea Florian. Ea este o cercetare monografică, realizată plecând de la problema centrală a gândirii filosofului roman: dacă şi, mai ales, cum este posibil că filosofia să fie o „ştiinţă” cu rigori raţionale specifice. În adecvare cu scopul său, autorul glosează personal în jurul a două aspecte majore ale creaţiei filosofice a gânditorului comentat: viziunea lui cu privire la ceea ce ar trebui să fie filosofia ca preocupare specifică a spiritului uman cugetător şi concepţia filosofică personală a acestuia.

Fără a ignora complet dimensiunea juridică, cartea se concentrează cu precădere asupra examinării din perspectiva morală a unor practici din lumea afacerilor. Lucrarea conține o serie de studii de caz care arată cum pot fi utilizate elementele teoretice pentru analiza etică a unor situații din domeniul afacerilor.

Ca etică aplicată, etica afacerilor trebuie să înceapă cu un cadru conceptual, folosit ca paradigmă pentru analiza și interpretarea unor cazuri speciale, selectate dintre activitățile de afaceri. Nu sunt multe de discutat din punct de vedere etic atunci când este vorba de subiecte de „mică etică de afaceri”: clienți, salariați, acționari sau alte întreprinderi asociate. Dar când vine vorba de probleme privind „etica de afaceri largă” – de stat, societate, sau de mediul de afaceri internațional – accentul cade pe studii de caz.

Volumul V din seria Filosofie şi Economie constituie o pledoarie pentru nevoia de a reconsidera validitatea teoretică a profilului omului economic promovat de economia mainstream. Raţionalitatea economică fundamentată pe conceptul de homo œconomicus (conceput ca individ izolat, lipsit de afecte, preocupat de maximizarea interesului propriu în urma calculului utilitarist al costurilor şi profitului) constituie, de o bună bucată de vreme, obiectul a numeroase critici. Obiecţiile actuale conjugă substanţa analizelor filosofice cu rezultatele ştiinţei economice, pentru a sublinia necesitatea reconsiderării orizonturilor metodologice. Simpla reajustare a paradigmei homo œconomicus, prin adiţionarea forţată a elementelor ignorate de teoria anterioară (motivaţii, valori etc.), s-a dovedit ineficientă şi a impus necesitatea identificării unei scheme explicative mult mai complexe, care să valorifice şi să integreze reflecţiile antropologic-filosofice şi sociopsihologice asupra dimensiunii intrinsec relaţionale a naturii umane.

Textele volumului reuşesc o imagine caleidoscopică a ipostazelor utilităţii în sfera specifică a practicilor economice – fie acestea productive, de piaţă, marketing, management, publicitate etc. – din perspectiva consecinţelor asupra fiinţei umane în integralitatea să. În prelungire firească, sunt relevate multiple alte faţete valorice ale utilităţii: în morală, artă, ceremonialuri tradiţionale, spectacole şi competiţii sportive s.a.m.d.