Cartea începe cu analiza terminologică a cuvintelor „etică” si „morală” și compararea lor, prezentarea detaliată a diferențelor dintre acești doi termeni – grecesc și latinesc – și a caracteristicilor și a conceptelor pe care le reprezintă.

Proiectul de cercetare cu denumirea generică Filosofie şi Economie s-a concretizat prin trei volume deja publicate în Editura ASE, având ca subtitlu Teme şi realităţi contemporane, respectiv Etică şi raţionalitate economică, respectiv Sensuri ale utilităţii în ştiinţele socioumane. Acest al patrulea tom, Filosofie şi Economie. Temeiuri axiologice ale comportamentului economic, coordonat de Loredana Cornelia Boşca şi Lucia Ovidia Vreja, reuneşte texte care pun accentul pe imperativele valorico-normative care structurează praxis-ul economic în lumea contemporană. Aceste studii constituie încercări de a ilustra modalităţile prin care, dincolo de dimensiunea etică şi meta-etică, reflecţia de tip filosofic oferă deschiderile necesare pentru abordarea comportamentului economic din perspectiva valorilor fiinţei umane în integralitatea să.

Textele volumului reuşesc o imagine caleidoscopică a ipostazelor utilităţii în sfera specifică a practicilor economice – fie acestea productive, de piaţă, marketing, management, publicitate etc. – din perspectiva consecinţelor asupra fiinţei umane în integralitatea să. În prelungire firească, sunt relevate multiple alte faţete valorice ale utilităţii: în morală, artă, ceremonialuri tradiţionale, spectacole şi competiţii sportive s.a.m.d.

Autoarea dorește să ofere studentului economist posibilitatea înțelegerii corecte a particularităților filosofiei (în limitele programelor de învățământ specifice celui economic), precum și să permită acestuia o orientare capabilă să integreze disciplinele de specialitate și să facă posibilă o abordare coerentă a problemelor fundamentale ale vieții.

Privirea este o componentă fundamentală a operei dostoievskiene, un element latent al fiecărui roman, ce traversează mai multe etape, având o structură neuniformă, dar care conferă unitate muncii sale. Ionuț Anastasiu analizează variaţiile privirii în interiorul acestei opere vaste, problematica privirii permiţându-i să descifreze fizionomia complexului arhitectonic creat de Dostoievski.