Privirea este o componentă fundamentală a operei dostoievskiene, un element latent al fiecărui roman, ce traversează mai multe etape, având o structură neuniformă, dar care conferă unitate muncii sale. Ionuț Anastasiu analizează variaţiile privirii în interiorul acestei opere vaste, problematica privirii permiţându-i să descifreze fizionomia complexului arhitectonic creat de Dostoievski.

Această carte este destinată să ofere o perspectivă solidă în problemele-cheie ale eticii de afaceri, să prezinte liniile generale de etică în afaceri într-o formă sistematică.

Cartea începe cu analiza terminologică a cuvintelor „etică” si „morală” și compararea lor, prezentarea detaliată a diferențelor dintre acești doi termeni – grecesc și latinesc – și a caracteristicilor și a conceptelor pe care le reprezintă.

Cartea propune un discurs coerent multidimensional, inexistent până acum în cercetarea de profil din România, despre cele trei tipuri de descrieri socio-antropologice ale indivizilor care îşi asumă în mod generic o ,,identitate musulmană”: filosofică, religioasă şi economică.

Fără a ignora complet dimensiunea juridică, cartea se concentrează cu precădere asupra examinării din perspectiva morală a unor practici din lumea afacerilor. Lucrarea conține o serie de studii de caz care arată cum pot fi utilizate elementele teoretice pentru analiza etică a unor situații din domeniul afacerilor.