Autoarea dorește să ofere studentului economist posibilitatea înțelegerii corecte a particularităților filosofiei (în limitele programelor de învățământ specifice celui economic), precum și să permită acestuia o orientare capabilă să integreze disciplinele de specialitate și să facă posibilă o abordare coerentă a problemelor fundamentale ale vieții.

Studiile care alcătuiesc culegerea Teme şi explorări în filosofia românească analizează câteva lucrări filosofice româneşti importante, elaborate de autori diferiţi, cu scopuri diferite şi în contexte diferite, în sec. al XVIII-lea, al XIX-lea şi al XX-lea.

Privirea este o componentă fundamentală a operei dostoievskiene, un element latent al fiecărui roman, ce traversează mai multe etape, având o structură neuniformă, dar care conferă unitate muncii sale. Ionuț Anastasiu analizează variaţiile privirii în interiorul acestei opere vaste, problematica privirii permiţându-i să descifreze fizionomia complexului arhitectonic creat de Dostoievski.

Cartea de față își propune mai multe obiective, formulate cu claritate și realizate corect. Anume, monografia urmărește să probeze existența anumitor combinații de premise care conduc la moduri silogistice indirecte; să arate că procesul deductiv al metodei indirecte de probare a modurilor silogistice poate avea o reprezentare grafică diferită de forma arbore; să indice existența unei interpretări uniforme a judecăților silogistice în logica predicatelor; să stabilească posibilitatea determinării relațiilor simple ce caracterizează fiecare judecată silogistică obținută cu doi termeni, considerați atât pozitivi, cât și negativi, fără utilizarea conversiunii și a obversiunii; să explice că pentru probarea modurilor silogistice indirecte pot fi folosite diferite sisteme de deducție naturală.

Volumul V din seria Filosofie şi Economie constituie o pledoarie pentru nevoia de a reconsidera validitatea teoretică a profilului omului economic promovat de economia mainstream. Raţionalitatea economică fundamentată pe conceptul de homo œconomicus (conceput ca individ izolat, lipsit de afecte, preocupat de maximizarea interesului propriu în urma calculului utilitarist al costurilor şi profitului) constituie, de o bună bucată de vreme, obiectul a numeroase critici. Obiecţiile actuale conjugă substanţa analizelor filosofice cu rezultatele ştiinţei economice, pentru a sublinia necesitatea reconsiderării orizonturilor metodologice. Simpla reajustare a paradigmei homo œconomicus, prin adiţionarea forţată a elementelor ignorate de teoria anterioară (motivaţii, valori etc.), s-a dovedit ineficientă şi a impus necesitatea identificării unei scheme explicative mult mai complexe, care să valorifice şi să integreze reflecţiile antropologic-filosofice şi sociopsihologice asupra dimensiunii intrinsec relaţionale a naturii umane.