Manualul prezintă, din perspectiva științei economice, locul și rolul sectorului public în economia societății omenești, în care guvernul este agent economic producător de bunuri și servicii publice, de reguli pentru buna funcționare a vieții economice și sociale, de politici publice care să armonizeze excesele și deficitele în manifestarea comportamentelor agenților economici. De asemenea, lucrarea prezintă ce se întâmplă în economia publică, în comparație cu economia privată, și scoate în evidență atât climatele comune, cât și pe cele specifice ce decurg din natura alegerilor în acest domeniu, în condiții de limitare și incertitudine.

Prin această lucrare, autorul a urmărit, pe de o parte, cunoașterea problematicii complexe a stresului organizațional de către cei interesați, propunând modalități concrete de combatere a acestuia, iar pe de altă parte, înțelegerea, cât mai exactă, a aspectelor legate de relațiile interumane și dezvoltarea lor, în cadrul colectivităților socioprofesionale.

Managementul resurselor umane în administrația publică (ediția a treia revizuită și adăugită) este o carte de specialitate dedicată tuturor celor interesați atât de problematica managementului și gestiunii factorului uman, în general, la nivel organizațional, cât și de cea existentă în administrație și întregul sector public, românesc.

Lucrarea cuprinde abordări teoretico-metodologice referitoare la ciclul politicilor publice: stabilirea agendei, luarea deciziei, implementarea politicii publice, evaluarea și monitorizarea. Un proces eficient de elaborare a politicilor publice presupune definirea clară a rolurilor și competențelor actorilor implicați. Între aceștia trebuie să existe o bună cooperare.

Lucrarea face parte din teza de doctorat cu același titlu, tema fiind aleasă ca o prelungire logică și o aprofundare a cercetărilor realizate anterior privitoare la „Politica statului privind cultele religioase după 1989” și la Educația religioasă din prisma Ghidului Toledo.

Ideea unei abordări pluridisciplinare s-a născut din dorința de a modela o cercetare folosind toate piesele adunate și șlefuite de autoare de-a lungul aprofundării studiilor pe patru domenii distincte de competență: management, administrație publică, teologie și artă.