Rectorii Academiei de Studii Economice din Bucureşti
56,80 lei
Volum de față face referire la viaţă şi activitatea Rectorilor care şi-au încheiat mandatele până în anul 2013: Anton Davidoglu, Eugen Ludwig, Stanislas Cihoski, Ion N. Angelescu, Gheorghe Taşcă, Ion Răducanu, Marin I. Mazilescu, Eftimie Antonescu, Victor Slăvescu, Ştefan Stănescu, Nicolae Maxim, Gromoslav Mladenatz, Anton Alexandrescu, Vasile Malinschi, Ştefan Arsene, Mihail Hașeganu, Mircea Nicolaescu, Marin A. Lupu, Gheorghe Dolgu, Ilie Văduva, Alexandru Puiu, Constantin Bărbulescu, Paul Bran, Ion Gh. Roşca.
În existenţa sa de 100 de ani, Academia de Studii Economice din Bucureşti a fost condusă de 25 de Rectori. Fiecare dintre ei a avut propria contribuţie la consolidarea poziţiei instituţiei în arealul naţional şi internaţional. Misiunea Rectorului a fost întotdeauna aceea de a asigura condiţiile pentru o pregătire de nivel înalt a studenţilor, concentrând calităţile profesional-stiintifice ale cadrelor didactice spre atingerea acestui obiectiv. Numiţi sau aleşi, Rectorii au avut onoarea de a marca o anumită perioadă din viaţa instituţiei, asigurându-i progresul.
Volum de față face referire la viaţă şi activitatea Rectorilor care şi-au încheiat mandatele până în anul 2013: Anton Davidoglu, Eugen Ludwig, Stanislas Cihoski, Ion N. Angelescu, Gheorghe Taşcă, Ion Răducanu, Marin I. Mazilescu, Eftimie Antonescu, Victor Slăvescu, Ştefan Stănescu, Nicolae Maxim, Gromoslav Mladenatz, Anton Alexandrescu, Vasile Malinschi, Ştefan Arsene, Mihail Hașeganu, Mircea Nicolaescu, Marin A. Lupu, Gheorghe Dolgu, Ilie Văduva, Alexandru Puiu, Constantin Bărbulescu, Paul Bran, Ion Gh. Roşca.
Se poate constata că această instituţie de învăţământ superior a beneficiat, în momentele principale ale existenţei sale, de contribuţia unor personalităţi cu vocaţia managementului. Aşa se explică traiectoria ascendentă, cvasipermanentă, a Academiei de Studii Economice, chiar dacă ea a avut mai multe momente de startare sau restartare – 1913, 1948, 1989 – şi mai multe de reorganizare.
Întotdeauna, Rectorul a avut responsabilitatea, impusă de renumele Academiei, de a-i onora istoria şi pe făuritorii acesteia. Rectorul a fost exponentul prezentului, care a avut dificilă misiune de a asigura tranziţia dintre trecut spre viitor.









