Autorii au căutat formularea de răspunsuri la următoarele trei probleme: consolidarea tendinţei de armonizare a politicii de mediu cu căile, mijloacele de creştere şi dezvoltare economico-socială; structura instrumentelor de operaţionalizare a politicii de mediu din perspectiva complementarităţii, dar şi a prevalenței; posibilităţile de exprimare, măsurare a integrării politicii de mediu şi de dezvoltare economico-socială cu ajutorul unor indicatori specifici.

Cartea conține unsprezece lucrări aplicate. Fiecare dintre acestea începe cu specificarea scopurilor de lucru, continuă cu afirmația și necesitatea acesteia, cu datele necesare pentru rezolvare și, în final, se prezintă rezolvarea propriu-zisă.

Cartea abordează problematica economiei mediului în contextul științelor economice și de mediu, insistând asupra rolului acesteia în politica globală.

În anexa cărții găsiți reglementări în domeniul mediului, adoptate în România după 1990, o listă cuprinzând substanțele chimice periculoase comercializate de producători și importatori, mai puțin cele utilizate la producerea medicamentelor, precum și o listă cuprinzând substanțele chimice periculoase comercializate de producători și importatori, dar utilizate în agricultură.

Lucrarea are o dublă motivaţie:

1. Îmbunătăţirea performanţei actului decizional în domeniul industriei alimentare;
2. Stimularea extinderii procesului de certificare a sistemelor de management la un număr tot mai mare de organizaţii din industria alimentară, ca urmare a reducerii costurilor de proiectare, operaţionalizare şi monitorizare a acestora.

Deşi cercetările şi proiecţiile prezentate în lucrare au ca ţintă industria alimentară, sistemul de eco-management integrat, prin conţinutul şi forma propuse de autori, este aplicabil la nivelul oricărei organizaţii tehnico-productive, indiferent de domeniul activităţii.

Această lucrare se adresează studenților, dar și specialiștilor în economia rurală și a mediului, dornici să-și însușească problemele dezvoltării  rurale și acele relații specifice între producția agricolă văzută din punct de vedere tehnologic, mediul natural și calitatea produselor, corespunzător Politicii Agricole Comune.