Autoarea realizează un traseu teoretic, cu caracter descriptiv şi normativ al comportamentului morfosintactic al prepoziţiei italiene, esenţializat în reguli ilustrate cu tabele sintetice şi exemple, dar şi cu un inventar bogat al expresiilor idiomatice ale limbii italiene contemporane.

Lucrarea este o cercetare interdisciplinară, în care autorul foloseşte instrumente de lucru tipice pentru diferite ramuri ale comparatismului literar: iconologie, ekphrastică, hermeneutică literară, psihanaliză aplicată, pentru a studia conexiunea între procedeul metaartistic recurent în literatura gideeană şi fenomenul psihanalitic de transfer.

Proiectul nostru are în vedere repoziționarea disciplinei „limbaje aplicate” în curricula universitară nonfilologică, ce ţine cont de aportul competențelor lingvistice şi de comunicare în performanţa profesională a absolvenţilor.

Abordarea pluri- şi transdisciplinară pe care o propunem pune în valoare relaţia dintre limbaj şi gândire şi sugerează, în mod explicit, necesitatea percepţiei limbajului specializat drept reprezentarea lingvistică a cunoaşterii, ceea ce face din acesta un factor de producţie consistent.