Lucrarea abordează problematica acţiunii politice din perspectiva Şcolii Austriece, mergând pe linia misesian-rothbardiană. Demersul propus a fost unul teoretic (praxeologic), fiind axat pe evidenţierea celor mai generale aspecte, invariabile în timp şi spaţiu, ale acţiunii umane care vizează folosirea mijloacelor coercitive pentru a extrage resurse şi a trăi de pe seama eforturilor semenilor săi. De asemenea, lucrarea reprezintă un demers interdisciplinar care se situează la intersecţia ştiinţei economice cu ştiinţa politică.

Lucrarea îmbină fundamentele teoretice (concepte, teorii și instrumente de analiză) din domeniul mediului internațional de afaceri cu aplicarea practică (managerială), orientarea internațională și exemple și studii de caz reale, din experiența economiilor naționale și a companiilor multinaționale și globale.

Cartea aceasta se vrea a fi o pledoarie pentru conexiunea naturală existentă între exprimarea culturală (libertatea de expresie) şi drepturile de proprietate privată (transferuri neconstrânse). Cultura nu numai că nu este niciodată captivă în „eşecurile pieţei (libere)”, ci este cel mai bine deservită de pieţele (cu adevărat) libere, ca agregare socială a dorinţelor şi capriciilor individuale.

Cartea este constituită din două părţi: prima parte reprezintă o investigare amănunţită a conceptelor economiei culturale, în timp ce partea a doua introduce în scenă drepturile de proprietate.

Lucrarea marchează împlinirea a 60 de ani de relaţii româno-tunisiene şi prezintă în paralel istoria celor două țări, găsind asemănări în modelele lor de dezvoltare, şi, de asemenea, identifică un aspect inedit: un Mare Vizir al Tunisiei de origine moldovenească, ceea ce consolidează și mai mult relaţiile dintre ele. În principal, însă, sunt prezentate şi analizate relațiile politico-diplomatice, comerciale şi culturale dintre România şi Tunisia.

Mediul internaţional tot mai complex, ambiguu şi volatil, facilitează apariţia unor noi provocări şi condiţionări ale succesului în afaceri. Aceste noi condiţii impun firmelor să deţină noi resurse, capacităţi şi tehnici. Lucrarea se concentrează asupra abordărilor şi soluţiilor care devin tot mai importante pentru succesul afacerilor pe piaţa internaţională.