Perspectiva prezentei lucrări este cea praxeologică, a şcolii austriece de drept şi economie de factură misesiană. Cu alte cuvinte, încercarea de conceptualizare a firmei se vrea a fi una în termeni de acţiune umană. Ce tip de acţiune umană sau ce aspecte ale acţiunii umane pot fi circumscrise de conceptul de firmă?

Abordarea din perspectiva praxeologică are câteva consecinţe la nivelul expunerii şi analizei. Este vorba despre importanţa suprapunere dintre teoria firmei şi cea a întreprinzătorului. Deşi cele două domenii, cel puţin în epoca post-Coase, sunt considerate mai degrabă independente, o teorie a firmei care îşi propune să explice cu succes fenomenul central (firma), trebuie să le îmbine.

Lucrarea se adresează celor care desfăşoară activităţi economice la nivel naţional şi internaţional, cu precădere actualilor şi viitorilor specialişti în afaceri internaţionale, încercând să ofere o prezentare cuprinzătoare a componentelor mediului internaţional de afaceri, dintr-o perspectivă dinamică şi evolutivă.

Lucrarea abordează problematica acţiunii politice din perspectiva Şcolii Austriece, mergând pe linia misesian-rothbardiană. Demersul propus a fost unul teoretic (praxeologic), fiind axat pe evidenţierea celor mai generale aspecte, invariabile în timp şi spaţiu, ale acţiunii umane care vizează folosirea mijloacelor coercitive pentru a extrage resurse şi a trăi de pe seama eforturilor semenilor săi. De asemenea, lucrarea reprezintă un demers interdisciplinar care se situează la intersecţia ştiinţei economice cu ştiinţa politică.

Lucrarea Practica operaţiunilor de export-import prezintă principalele aspecte teoretice privind iniţierea, contractarea şi derularea unei operaţiuni de export-import şi exemplificarea acestor activităţi prin situaţii din practica afacerilor comerciale internaţionale. Un loc aparte revine aplicaţiilor şi studiilor de caz, menite să ducă la o mai bună înţelegere a mecanismului de derulare specific tranzacţiilor de export-import.

Cartea aceasta se vrea a fi o pledoarie pentru conexiunea naturală existentă între exprimarea culturală (libertatea de expresie) şi drepturile de proprietate privată (transferuri neconstrânse). Cultura nu numai că nu este niciodată captivă în „eşecurile pieţei (libere)”, ci este cel mai bine deservită de pieţele (cu adevărat) libere, ca agregare socială a dorinţelor şi capriciilor individuale.

Cartea este constituită din două părţi: prima parte reprezintă o investigare amănunţită a conceptelor economiei culturale, în timp ce partea a doua introduce în scenă drepturile de proprietate.