Temele vizate au în vedere aspecte esențiale ale planificării strategice, precum: diferența de abordare dintre sectorul public și privat, metodele de analiză utilizate pentru fundamentarea procesului de planificare strategică, modelele consacrate de planificare și management strategic, rolul și contribuția stakeholderilor, planificarea strategică la nivelul instituțiilor publice din România, cu accent pe deficiențele ce caracterizează acest proces, dar și aspectele particulare privind planificarea strategică în administrația centrală și locală la nivel european și mondial.

Prin această lucrare, autorul a urmărit, pe de o parte, cunoașterea problematicii complexe a stresului organizațional de către cei interesați, propunând modalități concrete de combatere a acestuia, iar pe de altă parte, înțelegerea, cât mai exactă, a aspectelor legate de relațiile interumane și dezvoltarea lor, în cadrul colectivităților socioprofesionale.

Lucrarea face parte din teza de doctorat cu același titlu, tema fiind aleasă ca o prelungire logică și o aprofundare a cercetărilor realizate anterior privitoare la „Politica statului privind cultele religioase după 1989” și la Educația religioasă din prisma Ghidului Toledo.

Ideea unei abordări pluridisciplinare s-a născut din dorința de a modela o cercetare folosind toate piesele adunate și șlefuite de autoare de-a lungul aprofundării studiilor pe patru domenii distincte de competență: management, administrație publică, teologie și artă.

După anul 1989, organizațiile neguvernamentale-nonprofit încep să activeze și în România, evoluția lor realizându-se într-un context complex și plin de provocări. Dezvoltarea sectorului este puternic influențată de schimbările economice și sociale din societatea românească sau de la nivel european.