Tematica lucrării este conformă cu mizele actuale ale ţărilor emergente din Uniunea Europeană – recuperarea sustenabilă a decalajelor de dezvoltare relativ la media europeană, accentuarea integrării economice şi reducerea costurilor generate de procesul de aderarea la uniunea monetară.

Această lucrare îşi propune identificarea modului în care educaţia contribuie la creşterea performanţelor economice ale unei ţări.

Această carte prezintă o analiză detaliată a sistemului financiar şi a relaţiilor existente între acesta şi economia reală, atât din perspectiva teoretică, cât şi din punct de vedere empiric.

De asemenea, cartea analizează din punct de vedere empiric interdependențele dintre pieţele financiare şi economia reală în România, oferind atât o descriere detaliată a economiei de piaţă româneşti, cât şi a sistemului financiar din România.

Obiectivul principal vizat în această lucrare îl reprezintă analiza relaţiei dintre educaţie şi dezvoltare, prin luarea în considerare a aranjamentelor instituţionale care descriu funcţionarea sistemului educaţional şi a mediului de afaceri. Importanţă acestei abordări este relevată de inconsistenta teoriilor privind rolul educaţiei în procesul dezvoltării dominate de simplificare şi de implementarea unor strategii de tip input-output.

Autorul analizează profund şi riguros tematica lucrării, respectând principiile metodologiei cercetării ştiinţifice economice, utilizând metodele, tehnicile şi instrumentele moderne de analiză economică, care definesc şi caracterizează flexibilizarea pieţei muncii. Se pune accentul atât pe conceptele teoretice fundamentale – care permit studiul sistematic al flexibilizării pieţei muncii, cât şi pe abordarea pragmatică de anvergură – care oferă posibilitatea găsirii de soluţii la problemele concrete ale pieţei muncii, ale ocupării, ale diminuării şomajului, ale reconversiei profesionale şi ale flexisecurității.