Retorica lucrării este construită în jurul consumului, analizat nu dintr-o perspectivă utilitaristă, ca banal mijloc de satisfacere a nevoilor, ci prin prisma noii sale valențe, de valoare în sine, pe care a dobândit-o în societatea capitalistă a ultimelor decenii ale secolului XX.

Modelul de consumerism etic este propus ca reper în adoptarea unui comportament de consum responsabil, în măsură să contribuie la dezvoltarea durabilă, iar conceptele de „Fairtrade” și „Rainforest” sunt aduse în discuție ca garanții ale unor practici agricole și comerciale echitabile.

Lucrarea face o analiză a rolului culturii asupra dezvoltării economice a României.
Astfel, se prezintă dezvoltarea culturii antreprenoriale din țara noastră după 1990, punându-se accentul pe: schimbarea paradigmei sociale, primii antreprenori, evoluțiile din anii 2000 sau impactul crizei economice. Autorul analizează influența ortodoxismului asupra culturii muncii din România, explicând rolul bisericii de-a lungul istoriei, dar și relația dintre biserică și stat. Sunt prezentate regiunile istorice ale României, din punctul de vedere al principalilor indicatori macroeconomici, dar și din punct de vedere cultural. Un important capitol este acela al analizei relațiilor economice dintre România și vecinii săi, făcând o paralelă a evoluției schimburilor economice, încadrate într-o paradigmă culturală.