Autorii au căutat formularea de răspunsuri la următoarele trei probleme: consolidarea tendinţei de armonizare a politicii de mediu cu căile, mijloacele de creştere şi dezvoltare economico-socială; structura instrumentelor de operaţionalizare a politicii de mediu din perspectiva complementarităţii, dar şi a prevalenței; posibilităţile de exprimare, măsurare a integrării politicii de mediu şi de dezvoltare economico-socială cu ajutorul unor indicatori specifici.

Lucrarea are o dublă motivaţie:

1. Îmbunătăţirea performanţei actului decizional în domeniul industriei alimentare;
2. Stimularea extinderii procesului de certificare a sistemelor de management la un număr tot mai mare de organizaţii din industria alimentară, ca urmare a reducerii costurilor de proiectare, operaţionalizare şi monitorizare a acestora.

Deşi cercetările şi proiecţiile prezentate în lucrare au ca ţintă industria alimentară, sistemul de eco-management integrat, prin conţinutul şi forma propuse de autori, este aplicabil la nivelul oricărei organizaţii tehnico-productive, indiferent de domeniul activităţii.

Volumul urmăreşte să înzestreze studenţii cu elemente de cunoaştere din domeniul teoriei marketingului şi, mai ales, din domeniul metodelor de observare, descriere, analiză, prognoză, corespunzător abordărilor mai recente din literatură de specialitate, fiind un text introductiv care vizează subiectul vast al cercetării de marketing. Sunt abordate, de asemenea, elemente de studiere a pieţei, care asigură conectarea întreprinderii la dinamica social-economică, reprezentând suportul strategiilor şi tacticilor de marketing.

Lucrarea, elaborată de doamna Teodora Alexandra Pălărie, doctor în biologie/ecologie, şi de domnul profesorul Costel Negrei, doctor în economie, reprezintă un demers care se circumscrie problematicii generale privind conservarea resurselor de apă, oferind un important cadru teoretico-metodologic şi practic pentru promovarea managementului adaptativ la nivelul ecosistemelor acvatice.

Ecotehnologiile reprezintă totalitatea tehnologiilor din activitățile socioeconomice prin a căror utilizare se protejează mediul înconjurător.
Conform legii, protecția mediului este ansamblul acțiunilor de ocrotire și îmbunătățire a mediului înconjurător, de protejare și gospodărire judicioasă a resurselor naturale, inclusiv aerul, apa, fauna, flora și eșantioanele reprezentative ale ecosistemelor naturale. Ea este un concept care se întâlnește în fiecare domeniu de activitate – industrie, agricultură, transport, comerț etc.
Protecția mediului nu trebuie confundată cu ecologia, care este o știința biologică de sinteză ce studiaza conexiunile ce apar între organisme și mediul lor de viață, alcătuit din factorii de mediu, precum și structura, funcția și productivitatea sistemelor biologice și supraindividuale (populații, biocenoze) și a ecosistemelor.