Comerţ internaţional vol. II Politică comercială şi perspectiva dezvoltării economice

Cartea, apărută sub egida ASE, în prestigioasa editură pentru literatura economică autentică, este o foarte binevenită ofertă editorială pentru multe categorii de cititori.

Primii sunt studenţii, masteranzii sau chiar doctoranzii în ştiinţe economice, care vor beneficia de o lucrare de cercetare ştiinţifică având foarte consistente structurări în plan didactic, de natură să susţină pregătirea fundamentală a viitorilor specialişti în organizarea şi funcţionarea performantă a afacerilor.

Practicienii, îndeosebi cei care conduc şi decid mecanismele economiei (la orice scară), vor avea în bibliotecă o minienciclopedie a pârghiilor şi mecanismelor dezvoltării economice, cu valenţe excelente atât în planul teoriei economice moderne, cât şi al practicilor de politică comercială contemporană.

Oamenii obişnuiţi, de toate vârstele, preocupaţi să se informeze continuu, din surse de calitate, asupra tendinţelor evoluţiei lumii contemporane şi, mai ales, asupra consecinţelor pe care (ca şi catalizatori sau frâne ale dezvoltării) le pot avea pe termen lung politicile economice; cartea aceasta va însemna pentru cititor o foarte bună sursă de informare şi documentare.

Garanţia celor afirmate mai sus o susţine Cartea de vizită a colectivului de autori, alcătuit din cadre didactice de mare prestigiu, cu toţii foarte buni specialişti în relaţii economice internaţionale de la ASE Bucureşti şi Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu: Dumitru Miron, profesor universitar doctor, directorul revistei Jurnalul cercetării doctorale în ştiinţe economice şi membru al Team Europe, Valentin Cojanu, profesor universitar doctor, editor al revistei de economie şi filosofie a ştiinţei Journal of Philosophical Economics, Clara Volintiru este conferenţiar universitar doctor, Andreea Vass, lector universitar doctor, preşedinte al organizaţiei neguvernamentale Iniţiativa pentru Competitivitate (INACO) şi Sorin Burnete, profesor universitar doctor la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu.

Lucrarea este structurată în opt capitole, înlănţuite într-o succesiune şi tratare logică, echilibrată şi excelent asezonată cu studii de caz şi exemplificări din realitatea nemijlocită, ce asigură o armonizare profesionistă a elementelor teoretice cu cele faptice.

În capitolul întâi se realizează o excelentă introspecţie asupra economiei mondiale, cu scopul identificării perspectivelor evoluţiei sistemului comercial internaţional. Tratarea abordează şi caută răspunsuri la problemele cardinale pe care le generează provocările secolului XXI, între care globalizarea şi integrarea comercială, respectiv liberalizarea şi protecţionismul (îndeosebi neoprotecţionismul) se circumscriu unui fenomen nou, din ce în ce mai pregnant: decalajul dintre temeinicia fundamentelor teoretice şi volatilitatea realităţilor practice care se adânceşte tot mai mult; ca un corolar al acestor abordări, autorii formulează răspunsuri pertinente la întrebarea „ce ar trebui făcut pentru a frâna înclinaţia spre protecţionism”, subliniind necesitatea creşterii coerenței şi a legitimităţii instituţiilor actualei guvernante globale, a transparenţei şi credibilităţii măsurilor facilitate prin mecanismele lor de negociere, implementare şi supraveghere şi, mai ales, a punerii în aplicare cu rapiditate a angajamentelor asumate.

Capitolul cel mai important al cărţii este consacrat analizei principalelor instrumente de politică comercială. În această parte a lucrării este vizibilă şi lăudabilă strădania profesorilor autori de a induce în percepţia cititorului o gândire economică sănătoasă, care să se constituie în postamentul sustenabil, temeinic fundamentat al deciziilor de politică economică. Este bine ştiut faptul că politică comercială, una dintre cele mai importante componente ale funcţiei externe a statelor suverane, are în portofoliu trei obiective esenţiale: promovarea intereselor economice ale ţării respective, susţinerea echilibrului economico-financiar şi a dezvoltării economice durabile, sustenabile. Vom regăsi în panoplia instrumentelor de politică comercială ce fac obiectul analizei pârghii dintre cele mai diverse: de la cele clasice (taxe vamale, contingente, licenţe etc.), ce sunt examinate până la cele mai mici detalii tehnice, până la cele noi, sau modernizate ori rafinate pentru a trece cât mai discret prin sită angajamentelor externe definite prin negocieri internaţionale. Cele două categorii de efecte ale aplicării ansamblului măsurilor de politică comercială – liberalizarea, respectiv protecţia – produc pe termen scurt efecte foarte puternice, lăsând impresia că sunt soluţii infailibile.

Pe termen lung, efectele cele mai benefice pentru promovarea intereselor naţionale se obţin prin politicile de susţinere a competitivităţii producţiei autohtone şi de dezvoltare echilibrată a economiei. Politica porţilor deschise produce efecte benefice asupra consumului, dar poate genera gâtuirea sau chiar dispariţia unor ramuri de producţie indigene, cu efecte grave, unele insurmontabile – atât în plan economic, cât mai ales social – pe termen lung. Arhitectura protecţiei economiei naţionale prin intermediul instrumentelor politicii comerciale – subliniază autorii – trebuie corelată cu obiectivele macroeconomice strategice. Optim ar fi ca, în procesul de elaborare a pachetului de instrumente protecţioniste, să se pornească de la analize cuprinzătoare, să se evidenţieze sectoarele economice care sunt sau trebuie să devină viabile în raport cu principalele trenduri din economie. În acest mod, ar spori eficacitatea măsurilor de politică comercială, fie ele protecţioniste sau promoţionale, deciziile macroeconomice ar deveni mai realiste, punându-se accent pe componenta strategică a comportamentului public în materie de politici comerciale. Corelarea nivelului şi naturii protecţiei cu priorităţile macroeconomice minimizează costurile protecţionismului şi contribuie la optimizarea structurilor productive, în condiţiile în care se diminuează şi efectele de autoalimentare şi cele autogeneratoare derivate din acţiunile grupurilor de interese favorabile acestui tip de comportament macroeconomic. Cu atât mai dificil se dovedeşte în prezent să se stabilească scala oportunităţilor de dezvoltare, să se facă un clasament al viabilităţii viitoare a unor sectoare ale economiei şi să se decidă ce dispune şi ce nu de avantaje comparative sau competitive.

Pentru că tema impune aceasta, analiza sistemului de taxe vamale, a efectelor pe care acestea le produc (asupra producătorilor şi consumatorilor indigeni, asupra bugetului de stat, dar şi asupra relaţiilor cu partenerii externi), se realizează printr-o împletire prolifică pentru calitatea mesajului a aspectelor teoretice şi metodologice cu cele de ordin tehnic, practic nemijlocit; pe această cale cititorul va înţelege în profunzime întregul mecanism al pârghiilor fiscale şi financiare, efectele (bune şi rele) pe care acestea le produc, atât pe termen scurt, cât mai ales pe termen lung. Reprezentările grafice şi exemplificările cifrice cimentează argumentaţia şi asigură o înţelegere temeinică a tuturor efectelor economico-financiare pe care le generează politicile comerciale externe.

Un capitol interesant şi original, atât prin tematică, dar şi prin abordare, aprofundează efectele macroeconomice ale protecţionismului, precum şi o problemă de mare actualitate şi importantă: tranziţia de la creşterea economică la prosperitatea (bunăstarea) economică. Sunt numeroase (poate prea numeroase) studiile care limitează analizele asupra evoluţiei – în plan economic – a societăţii contemporane la creşterea economică, judecată exclusiv prin dinamica Produsului Intern Brut. Realităţile arată, iar studiul la care ne referim se numără printre cele care semnalează şi demonstrează că o asemenea abordare maschează o mare parte a distorsiunilor societale care se produc ca urmare a acestei concepţii, astăzi depăşite. Conform prescripţiilor teoriei economice clasice, se consideră că prosperitatea economică la nivel naţional este asimilată cu suma prosperităţii economice a tuturor agenţilor economici care operează într-un anumit teritoriu economic. Statistic discutând, afirmaţia este justă. Ce ne facem însă cu faptul că prosperitatea la nivelul unei economii nu se reflectă direct în prosperitatea tuturor indivizilor sau în puterea lor de cumpărare. Realităţile arată că dinamica mai înaltă a creşterii economice este atinsă doar cu preţul unei inegalităţi de venit şi bunăstare. Judecând acest fenomen prin prisma indicatorului GINI (cu ajutorul căruia se evaluează dispersia veniturilor la nivelul unei economii, relevând clivajul dintre ponderea tot mai mică a populaţiei ce deţine o câtime tot mai mare din veniturile totale), observăm că asumpţia lui Pareto (arhicunoscuta relaţie: 20% din populaţie deţinea 80% din venituri), cunoaşte – prin realităţile de azi – accentuări ce pot deveni focare de mari tensiuni sociale. Apreciem că fiind foarte utilă abordarea şi demonstraţia din acest capitol, prin care autorii îşi exprimă îngrijorarea cu privire la sustenabilitatea procesului de generare a bunăstării pe care îl administrează decidenţii din unele ţări. Rezolvarea ecuaţiei devine pe zi ce trece o problemă tot mai complexă, deoarece politicile menite să echilibreze distribuţia veniturilor într-o economie sau să realizeze echitate socială, trebuie totuşi să respecte, în acelaşi timp, cerinţele funcţiei de maximizare a utilităţii economice. În context, dat fiind rolul major al comerţului exterior ca factor al creşterii economice, implicit al bunăstării, acest capitol se încheie cu o analiză foarte pragmatică a efectelor macroeconomice ale barierelor comerciale, privite în dinamica lor.

Un alt capitol este consacrat analizei comerţului exterior din perspectiva macroeconomică. Această parte a lucrării are pe frontispiciu o idee de importanţă maximă pentru strategii politicilor economice din orice ţară: dezvoltarea economică durabilă, echilibrată, trebuie să asigure un grad înalt de bunăstare nu doar oamenilor care trăiesc în prezent, ci şi generaţiilor următoare; acest deziderat trebuie să fie unul dintre obiectivele fundamentale ale politicii economice ale oricărei naţiuni. Pentru argumentarea cât mai completă a efectelor comerţului exterior asupra întregii economii naţionale, studiul abordează toate faţetele problemei, începând de la conturile naţionale, balanţa de plăţi şi cea comercială, cursul de schimb şi principalele cauze ale dezechilibrelor şi mecanismele menţinerii (sau cauzele pierderii) echilibrului sau costurile reechilibrării economiei naţionale. Dezvoltările conţinute în acest capitol sunt bine susţinute de argumentele teoriei economice, precum şi de numeroase şi relevante exemplificări de ordin practic.

În următoarele capitole, a căror succesiune şi tratare sunt de factură să întregească înţelegerea de ansamblu a mecanismelor politicilor comerciale, sunt examinate două coordonate foarte precise: politicile comerciale ca factor al dezvoltării şi, pentru ţările având calitatea de membru, mecanismele şi implicaţiile politicii comune a Uniunii Europene. În cel dintâi se oferă cititorului o trecere în revistă (un scurt istoric ce cuprinde perioada preindustrială, industrială şi modernă) a opţiunilor faţă de intervenţia statului în materie de politică comercială, atât în ceea ce priveşte argumentările teoretice, cât şi realităţile economice, urmată de o analiză a teoriilor moderne asupra avantajelor şi vulnerabilităţilor folosirii politicii comerciale ca factor al dezvoltării: disfuncţionalităţile pieţelor şi/sau protecţia unor sectoare de mare potenţial economic. Ultima parte a capitolului conţine două exemplificări relevante prin studiile de caz asupra experienţei Japoniei şi Vietnamului, de împletire a motivaţiei economice cu cea socială în folosirea instrumentelor de politică comercială. În capitolul următor, tratarea politicii comerciale comune a UE are alocat un conţinut ideatic mai sintetic, preponderente fiind accentele pe elementele de mare importanţă în dinamica reglementărilor şi a instituţiilor europene în acest domeniu; această opţiune a colectivului de autori este determinată de specificul planurilor de învăţământ ale programelor de la Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale, care cuprind mai multe discipline speciale consacrate politicilor comune ale Uniunii Europene.

Un capitol de mare actualitate studiază efectele pe care globalizarea le produce asupra comerţului internaţional; sunt astfel privite cu exigența şi clarviziunea specialistului chestiuni cardinale cum sunt: pieţele naţionale şi globalizarea, mutaţii ce se petrec în diviziunea internaţională a muncii, modificările importante ce se petrec în diviziunea internaţională a muncii, modificările importante ce se produc în ceea ce priveşte ciclul (internaţional) de viaţă al produselor, schimbările necesare cu privire la legislaţia concurenţei, rolul companiilor multinaţionale ce funcţionează în economiile emergente, rolul investiţiilor externe, îndeosebi folosirea acestora ca mijloc de eludare a legislaţiei naţionale, problemele noi ale proprietăţii intelectuale, noile probleme sociale (mergându-se până la abordarea problemelor de etică şi drepturile omului), problemele protecţiei mediului (mai ales efectele globalizării asupra periclitării echilibrului mediului ambiant).

Ultimul capitol este consacrat studiului procesului de integrare a pieţelor. Fragmentarea spaţiului economic pe o suprafaţă geografică mai întinsă, rezultat al aplicării barierelor comerciale, dar şi al existenţei unor administraţii diferite sau culturi diferite, era până nu demult exprimată prin tabloul unor tranzacţii între ţări care obţin, în diferite proporţii, câştiguri din schimburile externe. Această perspectivă începe să se modifice sub impactul organizării moderne a activităţilor economice. Spaţiul se comprimă din ce în ce mai mult, distanţele se acoperă din ce în ce mai rapid şi mai puţin costisitor: eliminarea barierelor din calea schimburilor şi a circulaţiei factorilor, progresul uriaş în transporturi (logistică, infrastructură, tehnologie) şi mijloacele de comunicaţii, transformări ale naturii economiei şi produselor schimbate către un conţinut prevalent digital. Atât timp cât tendinţele spre globalizare se menţin, specializarea internaţională trebuie să fie concepută într-un spaţiu al schimburilor modificat de la o reprezentare „țări vs. țări” către o reprezentare „aglomerări şi reţele”. Aglomerările economice – depozitare ale unor active precum cunoştinţele, condiţii istorice specifice, afinităţi culturale – şi reţelele – circuite (lanţuri) ale proceselor de producţie integrate în rolul de alocare a resurselor şi crearea de valoare adăugată. Câştigurile din schimb devin mai degrabă un rezultat al optimizării organizării activităţii economice în teritoriu decât datorat pieţei. Prezumţiile clasice cu privire la existenţa unui comportament uniform – o cauză anumită va conduce mereu la aceleaşi rezultate, indiferent de particularităţile istorice sau sociale, şi a unei pieţe abstracte – competiţia liberă ce conduce către stări optime prin eliminarea exceselor sau deficiențelor (de cerere şi ofertă) ale actorilor anonimi – erau considerate, până nu demult, suficiente pentru a explica ceea ce se întâmplă pe piaţă. Acea piaţă va înceta să mai existe, în orice formă materială (sau geografică); ea va deveni o convenţie ce urmăreşte modularea comportamentului economic în competiţie. Această abordare cuprinde dezvoltarea unor idei novatoare cum sunt: formarea cluburilor, integrarea comercială mergând până la integrarea economică şi chiar politică. Partea finală a acestui capitol cuprinde o sinteză de foarte bună calitate a celor mai noi concepţii cu privire la teoriile zonelor monetare optime.

Lucrarea se caracterizează printr-o acurateţe remarcabilă a textului (fie că este vorba de o simplă clasificare, argumentaţie, dispută de opinii teoretice sau exemplificări cifrice). Este deci agreabilă pentru lectură; chiar şi cititorul cel mai puţin avizat va avea posibilitatea să cunoască numeroase din „tainele” economiei internaţionale moderne.

Cartea este foarte îngrijit tehnoredactată, conţinând, alături de textul obişnuit, numeroase casete în care sunt prezentate exemplificări de actualitate, de factură să susţină argumentaţiile teoretice sau exemplele numerice. Fiecare capitol conţine la final recomandări bibliografice suplimentare.

Considerăm că această apariţie editorială va fi o reuşită, prin impactul şi aportul de „valoare nouă” pe care-l aduce, ceea ce ne îndreptăţeşte să afirmăm că va fi bine primită de cititori.

Prof. univ. dr. Gheorghe Ciobanu

Universitatea Babeş-Bolyai