Autorii au surprins aspecte caracteristice contabilităţii instituţiilor publice din România, dezbătute prin raportare la reglementările naţionale în domeniu. Cartea se bazează pe descrierea practicilor de contabilitate specifice diferitelor tipuri de instituţii ce activează în sectorul public naţional. Lucrarea este structurata pe principalele clase de operaţiuni, care pot interveni în activitatea unei instituţii publice din momentul obţinerii finanţării şi până la întocmirea situaţiilor financiare.

Lucrarea de faţă prezintă într-o manieră accesibilă conceptele, regulile şi practicile specifice contabilităţii financiare. Autorul îşi propune să ofere cititorilor (studenţi sau chiar practicieni) modalităţile cele mai eficiente pentru înţelegerea şi aprofundarea secretelor contabilităţii financiare.

Lucrarea poate fi privită din două puncte de vedere: primul – ca un mijloc de continuare şi de aprofundare a cunoştinţelor dobândite de studenţi în anul anterior; al doilea – ca un instrument de lucru şi perfecţionare pentru cei ce deja „ştiu ceva”.

Cartea se identifica printr-un set de contribuţii semnificative care vizează: studierea stadiului actual al cunoaşterii privind provocările actuale ale controlului de gestiune şi, în special, analizele critice ale celor mai importante instrumente; studierea implicaţiilor culturale în definirea obiectivelor şi adoptarea unor sisteme de control de gestiune; descrierea contextului naţional actual, în scopul identificării necesitaţilor, dificultăţilor şi oportunităţilor privind implementarea practică a unui sistem de control de gestiune; proiectarea unui sistem de control de gestiune care să fie adecvat necesitaţilor anumitor tipuri de organizaţii; prezentarea proceselor de implementare efectivă a unor sisteme de control de gestiune, inclusiv a efectelor şi comportamentelor generate; identificarea şi prezentarea unui set de tehnici de contabilitate creativă, în contextul  practic al sistemelor implementate, inclusiv consecinţele asupra calităţii informaţiei contabile.

Lucrarea analizează, pe de o parte, realizările şi limitele privind procesul de convergenţă contabilă internaţională, iar, pe de altă parte, evoluţia raportării financiare în contextul aplicării standardelor internaţionale de raportare financiară la nivel mondial. Este explicat totodată rolul contabilităţii şi al raportării financiare într-un moment aparte, cel al crizei economice mondiale. România, ca o componentă a ansamblului economic internaţional, este parte integrantă a tuturor schimbărilor intervenite (globalizare, convergență contabilă, criză).

În demersul acestei lucrări, autorul porneşte de la abordările prezentate în literatura de specialitate, privind existenţa unui potenţial conflict între teoria unicităţii puterii, susţinută de către curentul contractualist, şi teoria separaţiei puterilor, enunţată de către iluminişti. Pentru a-şi sutine ideile, autorul propune îmbunătăţirea cadrului teoretic actual privind guvernanţa corporativă, tratând o serie de teorii, precum:  teoria separaţiei puterilor, teoria dreptului de proprietate, teoria libertăţii contractuale, teoria obligaţiilor complexe, teoria opozabilităţii, teoria nulităţii absolute şi teoria nulităţii relative, teoria răspunderii contractuale şi delictuale.