Analiza cost-beneficiu (ACB) reprezintă un instrument de evaluare a oportunităţii unor politici publice sau proiecte publice de investiţii, care este pe cât de bine cunoscut şi întipărit în practică publică (cel puţin invocat, dacă nu aplicat la rigoare), pe atât de pasibil de critici, îndoieli ce privesc, mai degrabă, nevoia continuă de a găsi instrumente alternative în situaţii de vădită nepotrivire a ACB cu varii contexte date

Fundamentarea deciziilor financiare reprezintă una dintre temele dezbătute de-a lungul anilor, încă de la începutul ştiinţei economiei şi până în zilele noastre, o temă ce va dăinui în timp, datorită complexităţii şi necesităţii acesteia, bucurându-se de o actualitate şi aplicabilitate în orice mediu corporatist. Având la bază informaţia financiară, deciziile financiare capătă un rol fundamental în dezvoltarea companiilor, influenţând comportamentul tuturor părţilor implicate (acţionari, salariaţi, furnizori, investitori, statul) în desfăşurarea activităţilor economice.

Lucrarea este de un real folos în studiul finanțelor unei firme, începând de la problematica finanțării pe termen scurt, mediu și lung a activității, continuând cu analiza financiară a bilanțului și încheind cu predicția financiară pe termen scurt și lung (după caz), precum și cu problematica evaluării firmei.

Lucrarea „Pieţe şi sisteme financiare” deschide o nouă colecţie a Editurii ASE, intitulată „Pieţe financiare”.

Volumul are o structură logică, demersul fiind progresiv. Capitolele 1 şi 2 ale cărţii relevă structura şi rolul sistemelor şi pieţelor financiare în plan naţional şi internaţional. Următoarele două capitole prezintă o analiză detaliată a sistemelor financiare dezvoltate, precum şi a pieţelor financiare emergente. Lucrarea se încheie cu monografia sistemului financiar românesc.

Lucrarea, bine structurată, cu un nivel calitativ ridicat prin valoarea informației științifice, prezintă o analiză a teoriilor clasice și moderne privind politica de finanțare. Pe lângă analiza teoriilor clasice, s-a pus accentul pe cele două teorii utilizate în prezent pentru a explica politica de finanțare: teoria semnalului și teoria de agent (în cadrul companiilor listate la Bursa de Valori din București).