Şcoala şi comunitatea locală, parteneriat pentru educaţie

Lucrarea „Şcoală şi comunitatea locală – Parteneriat pentru educaţie“ abordează o problemă de mare interes pentru domeniul ştiinţelor educaţiei în contextul schimbărilor accentuate din societatea contemporană. Aceasta readuce în câmpul ştiinţelor educaţiei, într-o manieră sistematică şi complexă, problematica relaţiei dintre şcoală şi comunitate. Ea se adresează tuturor celor interesaţi de educaţie: cadre didactice, părinţi, reprezentanţi ai autorităţilor locale, ai unităţilor sanitare, ai agenţilor economici, ai organizaţiilor neguvernamentale etc.

Lucrarea este structurată în patru părţi, fiecare constituind un capitol distinct al acesteia.

Prima parte a lucrării – „Şcoala şi contextul social” îşi propune o clarificare a rolurilor sociale ale şcolii, o plasare a acesteia în contextul comunitar în care funcţionează, delimitaterea conceptelor utilizate în problematica abordată.

În cea de-a doua parte – „Şcoala şi partenerii săi” este abordat, într-o manieră descriptivă şi interpretativă, parteneriatul dintre şcoală şi principalii agenţi comunitari identificaţi: părinţi, autorităţi locale, Poliţie, Biserică, unităţi sanitare, agenţi economici, organizaţii neguvernamentale.

Partea a treia a lucrării – „Educaţia şi extensia câmpului educaţional” face o analiză a modului în care cele trei forme principale ale educaţiei: formală, nonformală şi informală se întrepătrund şi creează spaţiul necesar manifestării parteneriatului educaţional.

În partea a patra – „Şcoala şi dezvoltarea locală” sunt analizate aspectele care fac posibilă dezvoltarea locală a şcolii, descentralizarea ca premisă a parteneriatului, factorii dezvoltării comunitare, modele de dezvoltare comunitară.

Premisele de la care se pleacă sunt multiple.

Asistăm astăzi la dezvoltarea unui adevărat curent de idei şi acţiune, centrat pe comunitate şi dezvoltarea acesteia. Abordarea aspectelor legate de şcoală şi comunitate îşi găseşte legitimitatea în tendinţele actuale ale extinderii câmpului educaţional de la organizaţia şcolară către alţi agenţi educaţionali.

Şcoala este, pe de o parte, o instituţie care oferă un serviciu social, fiind direct influenţată de ceea ce se întâmplă în mediul social, transmite cunoştinţe, dezvolta abilităţi, norme, valori recunoscute şi acceptate social; pe de altă parte, are o logică internă de dezvoltare, reproduce propriile norme şi valori, are propriul sistem de organizare. Identificarea punctelor comune în valorile transmise de şcoală şi de agenţii comunitari, a unor puncte de dezvoltare comune în vederea creşterii gradului de educaţie al actorilor comunităţii (elevi, părinţi, diverse categorii sociale etc.) este esenţială astăzi.

Şcoala este una dintre instituţiile centrale ale comunităţii, are roluri specifice, dar nu poate funcţiona
şi nu se poate dezvolta fără a ţine cont de specificul comunităţii în care funcţionează, alcătuită, la rândul său, din mai mulţi factori cu rol educativ: familie, autorităţi, organizaţii guvernamentale şi neguvernamentale, agenţi economici, Biserica, instituţii de cultură, instituţii sanitare etc. care au, la rândul lor, o ofertă educaţională explicită şi/sau implicită. Organizaţiile şcolare sunt, astfel, supuse presiunii unui complex de factori: a grupurilor ideologice care activează la nivel local, a sistemelor politice, a condiţiilor economice şi a diverselor tendinţe manifestate în societate.

Pornind de la aceste considerente, în contextul social actual trebuie redefinit rolul şcolii în contextul comunitar în care funcţionează. Poate contribui şcoală la întărirea liantului comunitar? Cine sunt agenţii comunitari care participă alături de şcoală la formarea tinerei generaţii şi care este rolul lor? Sunt întrebări la care lucrarea „Şcoală şi comunitatea locală – parteneriat pentru educaţie” încearcă să formuleze răspunsuri. Considerăm că: valorificarea resurselor comunitare locale de către şcoală, abordarea unui parteneriat comunitar prin promovarea unui management participativ, conştientizarea şi valorificarea rolului fiecărui agent comunitar în educaţie sunt căi care conduc nu numai la dezvoltarea instituţiei şcolare, ci şi a comunităţii locale.

Lucrarea doamnei profesoare Camelia Staiculescu readuce în câmpul ştiinţelor educaţiei, într-o manieră sistematică, problematica complexă a relaţiei dintre şcoală şi comunitate. De la cercetările realizate de Dimitrie Guşti şi şcoala sa, conceptul de comunitate nu a mai fost actualizat în mod aprofundat din perspectiva semnificaţiei şi a valorii sale educaţionale. Această carte aduce în câmpul dezbaterii numeroase aspecte ale relaţiei dintre şcoală şi comunitate, încercând nu doar surprinderea situaţiei de fapt, ci propunând şi soluţii pentru construirea unui câmp comunitar în care şcoala să aibă un rol prioritar.

Sunt analizate, astfel, relaţiile şcolii cu diferite componente ale comunităţii locale: familia, autorităţile locale, Poliţia, unităţile sanitare, Biserica, agenţii economici, organizaţiile nonguvernamentale, subliniind potenţialul educaţional specific al fiecărei componente.

Autoarea pune în evidenţă aspecte care obstaculează realizarea unei astfel de câmp comunitar coerent cu o dimensiune educaţionala autentică. Deşi parteneriatul presupune cooperare permanentă, de multe ori – subliniază autoarea – relaţia şcolii cu partenerii comunitari nu este una de cooperare, ci de funcţionare împreună pe programe sau proiecte cu o durată limitată şi din necesităţi şi obligaţii instituţionale. O logică partenerială lipsită de o unitate organică. În lucrare, autoarea încearcă să ofere răspunsuri la probleme şi întrebări referitoare la modalităţi specifice prin care şcoala să fie parte
dintr-o comunitate locală autentică, al cărei potenţial educaţional să fie pus în valoare.

Avem în faţă, deci, o lucrare valoroasă nu doar prin actualitatea temei abordate, dar şi prin bogăţia de idei şi soluţii imaginate pentru a avansa spre o comunitate educaţionala autentică. O carte care îi interesează deopotrivă pe teoreticienii şi practicienii din domeniu, o carte pe care o recomand cu căldură nu doar specialiştilor, ci tuturor celor interesaţi de destinele şcolii şi ale educaţiei.

Prof. univ. dr. Emil Păun