Moartea la purtător. Stări și cuvinte
26,30 lei
Cartea propune o introducere în „ştiinţa morţii”, sintagma din laboratorul eminescian care conţine ambele sensuri ale termenului ştiinţă în limba română: a şti, a fi în cunoştinţă de cauză şi a şti să faci ceva, a stăpâni o artă.
Utilizând ca punct de plecare sugestii din câteva dintre cele mai cunoscute cărţi despre moarte (scrise de Philippe Ariès, Georges Bataille, Edgar Morin, Emmanuel Lévinas, Jean Ziegler, Louis Vincent Thomas, Vladimir Jankélévitch, Jean Baudrillard etc, dar şi de Emil Cioran, Ion Biberi, Mircea Eliade), eseul abordează această temă dintr-o perspectivă reformatoare şi lipsită de prejudecăţi.
Irina Petraș alege şi comentează liber enunţuri despre moarte şi condiţia de muritor, reluând câteva idei din perspective diferite şi transformându-le în veritabile laitmotive: moartea este un proces, nu un eveniment punctual; moartea intravitală conferă vieţii sens şi importanță; o „reformă a morţii” ar restaura demnitatea umană, pierdută sub presiunea dogmelor; condiţia de muritor, calitate supremă a fiinţei umane, ar putea deveni o forţă; „nemuritorul” – fie el „omul nou” al societăţilor totalitare sau seninul şi iresponsabilul consumator al erei postindustriale – pune în pericol nu doar calitatea vieţii, ci şi existenţa însăşi a omenirii; existenţa destinală sub semnul morţii e răul necesar, care pune în valoare viața trecătoare; singura salvare la îndemâna omului e arta, creaţia.
Cartea propune o introducere în „ştiinţa morţii”, sintagma din laboratorul eminescian care conţine ambele sensuri ale termenului ştiinţă în limba română: a şti, a fi în cunoştinţă de cauză şi a şti să faci ceva, a stăpâni o artă.









