Rigiditatea pieței muncii este o problemă foarte importantă pentru economiile lumii, mai ales pe timp de criză, când nevoia de a face față competiției solicită creșterea capacității angajaților și angajatorilor de a se adapta nevoilor pieței.

Această lucrare îşi propune identificarea modului în care educaţia contribuie la creşterea performanţelor economice ale unei ţări.

Cazul investiţiilor străine directe privind finanţarea dezvoltării în Europa Centrală şi de Est este o temă de cercetare a cărei importanță a fost accentuată de actuala criză economică mondială. Peste această criză se suprapune criza datoriilor ţărilor dezvoltate din UE, procese ce constituie noi provocări, la care trebuie să facă faţă toate economiile Europei Centrale și de Est.

Lucrarea reuneşte rezultate ale cercetărilor desfăşurate de autor, în ultimii câţiva ani, asupra unei problematici care se impune atenţiei prin actualitatea şi importanţa ei și se adresează cititorilor preocupaţi de fenomenologia economiei şi organizaţiilor societăţii cunoaşterii, teme a căror promovare pe agenda naţională de cercetare şi în curricula universitară este de natură să contribuie la integrarea României în Europa cunoaşterii.

Obiectivul principal vizat în această lucrare îl reprezintă analiza relaţiei dintre educaţie şi dezvoltare, prin luarea în considerare a aranjamentelor instituţionale care descriu funcţionarea sistemului educaţional şi a mediului de afaceri. Importanţă acestei abordări este relevată de inconsistenta teoriilor privind rolul educaţiei în procesul dezvoltării dominate de simplificare şi de implementarea unor strategii de tip input-output.