Cartea urmăreşte evoluţia ştiinţifică a economiei de la ştiinţa a subzistenței la cea de ştiinţă a avuţiei materiale, prezentând principalele principii praxeologice care se regăsesc în programul de cercetare al Şcolii austriece.
Autorul surprinde modul de propagare a ideilor austrianiste sub forma unui model formalizat, din punct de vedere istoric, doctrinar şi istorico-geografic. Modelul are rolul de a explica fundamentele evoluţiei Școlii austriece, cu succesele şi dificultăţile strategice în faţa cărora a fost nevoită să bată în retragere, cum au fost de pildă cele două războaie mondiale cu regimurile totalitare, care au lovit puternic moştenirea culturală europeană.

Lucrarea prezintă principalele curente, școli și gânditori economici români dintre anii 1919-1947. În raport cu alte contribuții pe această temă, ea aduce elemente de noutate, de documentare și interpretare a temei, privind în special delimitarea curentelor de gândire economică și încadrarea judicioasă a doctrinarilor economici.

Autorul îşi propune să prezinte, analizeze şi evalueze variate concepţii sau teorii economice despre informaţie şi rolul acesteia în activitatea economică, prezente în gândirea economică la începuturile existenţei sale (perioada cuprinsă între Antichitate şi începutul secolului al XX-lea).

Cartea priveşte diferite aspecte ale legăturilor dintre Keynes şi economiştii germani contemporani cu el: relaţii bilaterale ştiinţifice şi personale, receptarea contribuţiilor lui Keynes în Germania, Elveţia şi Austria, ca şi dezvoltarea unui grup de publicişti şi teoreticieni cunoscuţi că prekeynesieni. Ea cuprinde un capitol introductiv, patru capitole, o postfaţă, o cronologie şi un registru de autori.