Cartea reprezintă o recolectare – sub forma unui jurnal de gazetar – a unor texte care dau seama despre câteva dintre evenimentele care au marcat cea mai mare parte din perioada de germinare a crizei remarcate „oficial” începând cu 2008. Unitatea antologiei ține de identificarea şi ilustrarea, în cronologia intervalului sus-amintit, a celor două mari „anotimpuri” care se succed în dinamica modernă a ciclurilor economice: secvenţele de creştere (boom) şi cele de scădere (bust).

Obiectivul principal vizat în această lucrare îl reprezintă analiza relaţiei dintre educaţie şi dezvoltare, prin luarea în considerare a aranjamentelor instituţionale care descriu funcţionarea sistemului educaţional şi a mediului de afaceri. Importanţă acestei abordări este relevată de inconsistenta teoriilor privind rolul educaţiei în procesul dezvoltării dominate de simplificare şi de implementarea unor strategii de tip input-output.

Autorul analizează profund şi riguros tematica lucrării, respectând principiile metodologiei cercetării ştiinţifice economice, utilizând metodele, tehnicile şi instrumentele moderne de analiză economică, care definesc şi caracterizează flexibilizarea pieţei muncii. Se pune accentul atât pe conceptele teoretice fundamentale – care permit studiul sistematic al flexibilizării pieţei muncii, cât şi pe abordarea pragmatică de anvergură – care oferă posibilitatea găsirii de soluţii la problemele concrete ale pieţei muncii, ale ocupării, ale diminuării şomajului, ale reconversiei profesionale şi ale flexisecurității.

Rigiditatea pieței muncii este o problemă foarte importantă pentru economiile lumii, mai ales pe timp de criză, când nevoia de a face față competiției solicită creșterea capacității angajaților și angajatorilor de a se adapta nevoilor pieței.