Lucrarea reuneşte rezultate ale cercetărilor desfăşurate de autor, în ultimii câţiva ani, asupra unei problematici care se impune atenţiei prin actualitatea şi importanţa ei.

În primul deceniu al secolului al XXI-lea, caracteristica dominantă a funcţionarii şi evoluţiei sistemului societal este întemeierea pe cunoaştere; este considerată cunoaştere o informaţie care a fost înţeleasă de către subiectul uman, a fost asimilată în intelectul acestuia şi poate fi utilizată în scopuri de decizie şi acţiune.

La macro-scară, întemeierea pe cunoaştere se manifestă, în modul cel mai activ, în economie, iar la micro-scară – în organizaţii, ca entităţi active ale sistemului societal. Această optică justifică opţiunea autorului pentru titlul lucrării de faţă, precum şi pentru structurarea ei în două părţi.

Prima parte a lucrării de faţă este dedicată problematicii economiei informaţiei, insuficient abordată până în prezent în România.

În teoria economică, sintagma „economia informaţiei” este folosită în două accepţiuni principale. Cea mai generală, care este şi cea dintâi, în ordinea apariţiei, este aceea de capitol al microeconomiei, care studiază rolul informaţiei în funcţionarea oricărui tip de piaţă, abordând aspecte precum incertitudinea, asimetria informaţională, selecţia adversă sau hazardul moral. Cealaltă accepţiune, de dată mai recentă, este aceea de disciplină specializată a ştiinţei economice, care studiază bunurile şi serviciile ca obiect al activităţilor de producere, circulaţie şi utilizare. Consideraţiile din prezenţa lucrare se înscriu pe linia acestei din urmă interpretări.

Partea a doua a lucrării se concentrează asupra organizaţiilor noii economii, care funcţionează, în tot mai mare măsură, în configuraţii şi modalităţi întemeiate pe cunoaştere. O atenţie specială este acordată competențelor, ca formă de manifestare a cunoaşterii în acţiune şi care constituie resortul determinant al competitivităţii.

Lucrarea se adresează cititorilor preocupaţi de fenomenologia economiei şi organizaţiilor societăţii cunoaşterii, teme a căror promovare pe agenda naţională de cercetare şi în curricula universitară este de natură să contribuie la integrarea României în Europa cunoaşterii.