Contribuţii la istoria ilustrată a turismului, dintr-o arhivă de hotelier. A propos de Calea Victoriei a „Micului Paris” (ediţia a II-a, revăzută şi adăugită)

Autori

,

Anul apariției

ISBN

978-606-34-0231-9

Format

10/29 cm

Număr pagini

100

19,40 lei

Ediţia a II-a a lucrării este dedicată împlinirii a 40 de ani de la înfiinţarea specializării de turism din cadrul Facultăţii de Comerţ, în prezent Facultatea de Business şi Turism, de la Academia de Studii Economice din Bucureşti (ASE).

Autorii au o activitate profesională recunoscută în domeniul turismului (inclusiv hotelier) şi sunt pasionaţi de istorie. N. Lupu este prof. univ. dr. la ASE, titularul cursului de Management hotelier. I.C. Rogojanu este director, din anii 1970-1980, al unor hoteluri din Bucureşti, președintele-fondator al Asociaţiei Hotelierilor din România, bibliofil, eminescofil şi filantrop.

Clear
Tip carte: Alege din variantele disponibile

Ediţia a II-a a lucrării este dedicată împlinirii a 40 de ani de la înfiinţarea specializării de turism din cadrul Facultăţii de Comerţ, în prezent Facultatea de Business şi Turism, de la Academia de Studii Economice din Bucureşti (ASE).

Autorii au o activitate profesională recunoscută în domeniul turismului (inclusiv hotelier) şi sunt pasionaţi de istorie. N. Lupu este prof. univ. dr. la ASE, titularul cursului de Management hotelier. I.C. Rogojanu este director, din anii 1970-1980, al unor hoteluri din Bucureşti, președintele-fondator al Asociaţiei Hotelierilor din România, bibliofil, eminescofil şi filantrop.

Prin reproduceri color după cărţi poştale ilustrate şi alte documente originale de epocă, din arhivă particulară I.C. Rogojanu, sunt evidenţiate realizările arhitectonice de interes turistic din perioada „Micului Paris”, de-a lungul Căii Victoriei, care s-a numit, până la 1878, Podul Mogoșoaiei. Micul Paris este o denumire recunoscută odinioară, utilizată de voiajorii din sud-estul Europei, cu un sentiment amestecat de respect şi ironie. Deceniile care au urmat anului 1859, când Bucureştiul a devenit capitala Principatelor şi, mai apoi, a Regatului României, Belle Epoque-ul şi perioada interbelică, prin numeroasele edificii şi spiritul francofon, au creat asemănări între oraşul de pe malurile Dâmboviţei (rectificată şi canalizată) şi Paris. În acest context, Calea Victoriei era un axis mundi. Multitudinea hotelurilor şi a altor edificii de interes turistic, peste timp, îi conferă Căii Victoriei un aer aparte şi o importanţă particulară. Contribuţiile a numeroase personalităţi, îndeosebi arhitecţi şi antreprenori, foarte mulţi alogeni, sunt aduse în lumină. Astfel, poate fi redescoperit Arghir Culina, de origine aromână, arhitectul a 10 hoteluri de pe Calea Victoriei şi din imediata sa vecinătate (Cişmigiu, Capitol, Ambasador…), dar şi arhitectul de control al Palatului Academiei Comerciale din Piaţa Romană.

Formatul A4 îngustat la jumătate pe verticală, uşor de consultat, transformă lucrarea într-un ghid turistic sui-generis al Căii Victoriei de astăzi.