Prin conţinutul său, cartea se adresează, în primul rând, studenţilor din învăţământul economic, dar şi celor care doresc să cunoască şi să aprofundeze acest domeniu ce reprezintă o condiţie “sine qua non” a funcţionării organizaţiei.

Lucrarea cuprinde trei părți, la sfârșit fiind prezentat și un plan de conturi.

Lucrarea analizează, pe de o parte, realizările şi limitele privind procesul de convergenţă contabilă internaţională, iar, pe de altă parte, evoluţia raportării financiare în contextul aplicării standardelor internaţionale de raportare financiară la nivel mondial. Este explicat totodată rolul contabilităţii şi al raportării financiare într-un moment aparte, cel al crizei economice mondiale. România, ca o componentă a ansamblului economic internaţional, este parte integrantă a tuturor schimbărilor intervenite (globalizare, convergență contabilă, criză).

Cartea se identifica printr-un set de contribuţii semnificative care vizează: studierea stadiului actual al cunoaşterii privind provocările actuale ale controlului de gestiune şi, în special, analizele critice ale celor mai importante instrumente; studierea implicaţiilor culturale în definirea obiectivelor şi adoptarea unor sisteme de control de gestiune; descrierea contextului naţional actual, în scopul identificării necesitaţilor, dificultăţilor şi oportunităţilor privind implementarea practică a unui sistem de control de gestiune; proiectarea unui sistem de control de gestiune care să fie adecvat necesitaţilor anumitor tipuri de organizaţii; prezentarea proceselor de implementare efectivă a unor sisteme de control de gestiune, inclusiv a efectelor şi comportamentelor generate; identificarea şi prezentarea unui set de tehnici de contabilitate creativă, în contextul  practic al sistemelor implementate, inclusiv consecinţele asupra calităţii informaţiei contabile.

În demersul acestei lucrări, autorul porneşte de la abordările prezentate în literatura de specialitate, privind existenţa unui potenţial conflict între teoria unicităţii puterii, susţinută de către curentul contractualist, şi teoria separaţiei puterilor, enunţată de către iluminişti. Pentru a-şi sutine ideile, autorul propune îmbunătăţirea cadrului teoretic actual privind guvernanţa corporativă, tratând o serie de teorii, precum:  teoria separaţiei puterilor, teoria dreptului de proprietate, teoria libertăţii contractuale, teoria obligaţiilor complexe, teoria opozabilităţii, teoria nulităţii absolute şi teoria nulităţii relative, teoria răspunderii contractuale şi delictuale.