Cartea prezintă principalele aspecte ale problemei alimentare în lume, dintr-o abordare conceptuală şi ca demers practic de estimare a stării securităţii şi siguranţei alimentare. Conţinutul lucrării oferă studenţilor, cercetătorilor, specialiştilor în domeniu, precum şi altor persoane care lucrează în domeniul economiei şi politicilor agroalimentare posibilitatea să se informeze cu privire la instrumentele şi mecanismele agriculturii şi pieţei agricole mondiale, resursele funciare, umane şi tehnico-materiale ale agriculturii mondiale şi caracteristicile acestora, problemele alimentare în lume, subalimentaţia şi supraalimentaţia, comerţul mondial cu produse agroalimentare etc.

Cartea abordează problematica economiei mediului în contextul științelor economice și de mediu, insistând asupra rolului acesteia în politica globală.

În anexa cărții găsiți reglementări în domeniul mediului, adoptate în România după 1990, o listă cuprinzând substanțele chimice periculoase comercializate de producători și importatori, mai puțin cele utilizate la producerea medicamentelor, precum și o listă cuprinzând substanțele chimice periculoase comercializate de producători și importatori, dar utilizate în agricultură.

Lucrarea oferă o sinteză a cunoştinţelor legate de identificarea şi caracterizarea activităţilor de reconstrucţie ecologică, prezentând unele rezultate ale programelor dezvoltate pentru ecosisteme deteriorate.

Autorii au căutat formularea de răspunsuri la următoarele trei probleme: consolidarea tendinţei de armonizare a politicii de mediu cu căile, mijloacele de creştere şi dezvoltare economico-socială; structura instrumentelor de operaţionalizare a politicii de mediu din perspectiva complementarităţii, dar şi a prevalenței; posibilităţile de exprimare, măsurare a integrării politicii de mediu şi de dezvoltare economico-socială cu ajutorul unor indicatori specifici.

Ecotehnologiile reprezintă totalitatea tehnologiilor din activitățile socioeconomice prin a căror utilizare se protejează mediul înconjurător.
Conform legii, protecția mediului este ansamblul acțiunilor de ocrotire și îmbunătățire a mediului înconjurător, de protejare și gospodărire judicioasă a resurselor naturale, inclusiv aerul, apa, fauna, flora și eșantioanele reprezentative ale ecosistemelor naturale. Ea este un concept care se întâlnește în fiecare domeniu de activitate – industrie, agricultură, transport, comerț etc.
Protecția mediului nu trebuie confundată cu ecologia, care este o știința biologică de sinteză ce studiaza conexiunile ce apar între organisme și mediul lor de viață, alcătuit din factorii de mediu, precum și structura, funcția și productivitatea sistemelor biologice și supraindividuale (populații, biocenoze) și a ecosistemelor.