Cartea este structurată în șapte capitole: Introducere, Creativitate, Inovare, Cercetare științifică, Managementul cercetării științifice, Progres tehnic, Tehnologii emergente, și prezintă probleme legate de progresul tehnic, de actul creator și de inovare, în coordonatele trasate de documentele Uniunii Europene.

O atenție deosebită se acordă unor noțiuni legate de inovare – sursa dominantă a avantajului competitiv și a creativității – cu trăsăturile sale definitorii: noutate, originalitate, eficiență, productivitate, precum și metodelor și tehnicilor de stimulare a creativității.

Plecând de la importanța activităților de creativitate, inovare și cercetare știintifică pentru mediul universitar, viața economică, lumea medicală, culturală și socială, s-au prezentat aspecte legate de stadiul actual al științei la începutul mileniului al III-lea, progresul tehnic ce caracterizează această perioadă, actul creator și de inovare, locul și rolul cercetării științifice, managementul inovării și al cercetării științifice, în coordonatele trasate de documentele Uniunii Europene.
S-a urmărit clarificarea unor noțiuni legate de creativitate și inovare, cercetare, cine o face, de ce, în ce condiții, cerințele actuale în contextul globalizării, concurenței, ridicării la grad înalt a utilizării informațiilor prin mijloace ultraperformante, a asigurării protecției mediului. Studenții economiști trebuie să se înscrie încă din anul I în procesul de cunoaștere, nu numai prin asimilarea cunoștințelor predate la cursuri, ci și prin participarea efectivă la cercetarea științifică. Învățământul actual trebuia să fie cât mai participativ, deci studenții trebuie să fie antrenați sa efectueze activități creatoare și, unde este posibil, și inovatoare.