Paul Bran a fost privit mereu ca omul pentru care ordinea de prioritate a lucrurilor se aranja în termeni profesionali și umani deopotrivă.

Cartea cuprinde cinci mari capitole, iar la final, în cele şaisprezece anexe, sunt prezentate documente care vin să întregească istoria Academiei noastre. Unul dintre aceste documente, „Darea de seamă din 1926”, prezentată de Rectorul Ion N. Angelescu în faţa Consiliului de Administraţie, se încheie cu următoarele cuvinte: „Niciun concurs dat, niciun sacrificiu săvârşit, nicio muncă depusă, oricât de imensă ar fi ea, nu trebuie să îngreuneze idealismul nostru: opera ce săvârşim intră în Patrimoniul nostru naţional şi noi suntem slujitorii modeşti ai Naţiunii Române.”

Prin Ion Gh. Roșca s-a reînfiripat datoria noastră de a nu îngropa trecutul, căci în el sunt rădăcinile noastre. Lucrurile pe care le facem se așază pe temelia pusă de înaintași universității de azi. El ne-a învățat că nu este calea cea fertilă să rescriem istoria învățământului superior economic, ci să o scriem așa cum a fost.

Ion Gh. Roșca a scris la propriu istoria ASE pentru a ne determina să fim cel puțin la înălțimea întemeietorilor.

Ne-a îndemnat să urmăm calea ghidați mereu de voința performanței.

Și ne-a mai învățat ceva: în tot ceea ce facem să fie pusă și iubirea noastră, pentru ca lucrurile să dăinuie.