Lucrarea este printre primele cărți racordate la circuitul stiințific mondial pe această temă. Ea se adresează unor categorii largi de cititori: studenți, profesori, cercetători, specialiști în domeniul analizei și prognozei, decidenți la nivel macroeconomic, economiști, matematicieni, ingineri cu preocupări în domeniul economic. Problematica analizată este deosebit de complexă, dinamica sistemelor neliniare evidențiind evoluții neașteptate.

Lucrarea conține cinci studii de caz privind următoarele teme: sistemul gestionării depozitelor unei bănci, activitatea direcției de carduri – BCR, eficientizarea activității de trezorerie dintr-o bancă, previziunea prețurilor pe piață la termene futures, sistemul acordării creditelor în cadrul unei bănci.

Cartea este rezultatul a trei ani de căutari, de cercetări ale unei zone considerate încă albă, atât pentru teoria, cât, mai ales, pentru practica din țara noastră, dar care constituie deja o realitate prin modul în care diferite procese, activități, proiecte mai mult sau mai puțin complexe se desfășoară în economiile și societățile avansate.

În lucrarea „Microeconomie avansată. Economia informației” sunt tratate, printre altele, atitudinea agenţilor economici faţă de risc, cererea de asigurare şi influenţa impozitării venitului unui agent economic asupra economisirii, teoria echilibrului general, contracte cu informaţie sintetică, mecanismul optim de plăţi şi nivelul optim de efort. Manualul conține o ilustrare geometrică a problemei de risc moral, precum și modele de selecţie adversă (antiselecție).

Dintre subiectele analizate în acest de-al doilea volum, menţionăm: politicile macroeconomice de stabilizare, eficiența comparată a acestora, precum şi stabilitatea statică şi dinamică a sistemului macroeconomic; clasificarea teoretică a țintelor şi instrumentelor de politică monetară; relaţia între rata inflaţiei, taxa inflaţiei şi seignorage, limitele finanţării monetare a deficitelor, problemele privind costurile şi beneficiile inflaţiei; acumularea capitalului firmei; sursa de finanţare a investiţiilor; modelul lui Stegum, în care firma se bazează exclusiv pe împrumuturi de capital extern.