Când m-am gândit cum să intitulez această carte, am trecut sumar în revistă infracţiunile de joc posibil de semnalizat de liberul arbitru din noi, chemat să se pronunţe şi să aleagă să se poziţioneze asupra raporturilor dintre jucătorii economiei (ai societăţii, în genere, de fapt) şi, respectiv, între aceştia şi cei care îi arbitrează. „Fault”? Fiindcă asta înseamnă a împiedica, neregulamentar, un adversar să acţioneze în câmpul de joc (sau, aici, a împiedica jucătorii să joace jocul după legile lui juste). „Henţ”? Fiindcă aici venea servită simbolistica „mâinii invizibile”, a pieţei libere, a cooperării şi competiţiei umane, căreia statul îi contrapune, inoportun, de regulă, pumnul lui de fier, cu sau fără mănuşa de catifea. Parcă „antijoc” surprinde cel mai fin verdictul liberului nostru arbitru faţă de arbitrajele vicioase, viciante.

Cartea de faţă strânge laolaltă texte publicate în mass-media, subsumate în grade diferite tipului de „jurnalism ştiinţific” şi unificate de această privire „arbitrală” (nădăjduiesc că nu şi arbitrară) despre jocul social așa cum se înfiripă el în spaţiul românesc, însă şi pe alte meridiane ale planetei. Aici, ştiinţele convocate de autor sunt cele sociale, cu accent pe cea economică, iar funcţia lor de decodor universal este prezumată: fiindcă, dacă o „ştiinţă” are doar valabilitate teritorială sau temporală restrânsă, ea nu poate fi decât întâmplător utilă. Ştiinţa este şi apatridă, şi atemporală; altminteri este doar speculaţie (aspirând la rang de ştiinţă, mimând-o iresponsabil sau fiind pur indiferentă faţă de ea), adevăr de luat aminte şi în jurnalism, unde „faptele” nu-şi pot zice niciodată singure povestea fără un decodor logic, onest.