Întreprinzătorul în firma internaţională. O teoretizare în tradiţia Şcolii Austriece

Perspectiva prezentei lucrări este cea praxeologică, a şcolii austriece de drept şi economie de factură misesiană. Cu alte cuvinte, încercarea de conceptualizare a firmei se vrea a fi una în termeni de acţiune umană. Ce tip de acţiune umană sau ce aspecte ale acţiunii umane pot fi circumscrise de conceptul de firmă?

Abordarea din perspectiva praxeologică are câteva consecinţe la nivelul expunerii şi analizei. Este vorba despre importanţa suprapunere dintre teoria firmei şi cea a întreprinzătorului. Deşi cele două domenii, cel puţin în epoca post-Coase, sunt considerate mai degrabă independente, o teorie a firmei care îşi propune să explice cu succes fenomenul central (firma), trebuie să le îmbine.

Pentru o înţelegere adecvată – în acelaşi timp realistă şi teoretic coerentă – a modului în care se exercită activitatea întreprinzătorilor sub forma creării/iniţierii, extinderii, controlării, restrângerii sau desfiinţării de firme/întreprinderi este nevoie în acelaşi timp de înţelegerea corectă a cadrului în care toate aceste acţiuni se desfăşoară. Cu alte cuvinte, o teorie antreprenorială a firmei nu poate porni de la modele precum cel al concurenţei perfecte în care activitatea alocativă îndeobşte pusă pe seama întreprinzătorilor este în cel mai bun caz redundantă, deoarece agentul uman este substituit de funcţii de producţie sau organisme alocative holist-impersonale, acţionând în context de presupusă certitudine (sau cel mult risc). Din contră, firma trebuie teoretizată realist, ca fenomen prezent în piaţa liberă reală, acolo unde întreprinzători în carne şi oase iau decizii de alocare a resurselor rare în context de incertitudine, cu toate cele implicate în mod necesar de această perspectivă.

O consistentă parte a prezentei lucrări este dedicată studierii fenomenologiei firmei la intersecţia sa cu aspectul internaţional, problematica în cadrul căreia fenomenul corporaţiilor multinaţionale este de maxim interes şi importantă. În lumina celor de mai sus, abordarea va fi, din nou, una pornind de la întreprinzător. Companiile multinaţionale devin astfel forme de manifestare ale întreprinzătorilor internaţionali, în căutarea lor de oportunităţi de profit şi afaceri avantajoase dincolo de graniţele propriului stat. Teza principală pe care încerc s-o demonstrez şi ilustrez aici ar fi aceea că, deşi are anumite particularităţi relevante pentru diferite analize istorice sau de caz, firma internaţională nu se distinge la nivel teoretic de firma cu activitate doar pe piaţa internă şi că, până la urmă întreprinzătorii – la orice nivel operează – sunt mânaţi de aceleaşi resorturi şi le stau la dispoziţie instrumente similare, din punct de vedere teoretic-economic.