Homo economicus și competitorii săi. O perspectivă trans-disciplinară asupra antropologiei economice

Această lucrare nu este o carte de antropologie economică, ci una despre antropologia economică, mai precis despre fundamentele sale teoretice şi presupoziţiile ei fundamentale. Antropologia economică este înţeleasă ca o disciplină de graniţă, situată la punctul de convergenţă între ştiinţa economică şi cercetările de antropologie, iar în aceste condiţii nu e destinată a o înlocui pe cea dintâi, ci a-i sprijini şi completa demersurile teoretice, aducând în discuţie şi alte maniere în care poate fi înţeles omul în contextul diverselor sale acţiuni ce ţin de sfera comportamentului economic.

Volumul debutează cu o introducere în problematica generală a antropologiei, apoi delimitează domeniul specific al antropologiei economice aşa cum a fost constituit de către antropologi, pe baza unor idei preluate din ştiinţa economică, şi realizează o scurtă trecere în revistă a principalelor momente din istoria antropologiei economice. Urmează apoi nucleul ei teoretic, o analiză a principalelor trei ipoteze metodologice privitoare la natura umană care au stat la baza construcţiilor explicative din antropologia economică, adică a celor maniere de a înţelege omul cu scopul de a-i explica diversitatea comportamentelor ce ţin de sfera economicului: omul ca fiinţă culturală, omul ca fiinţă socială, omul ca fiinţă raţională (Homo œconomicus). Considerând că niciuna dintre acestea nu constituie o bază teoretică de analiză suficient de veridică şi de cuprinzătoare, autorii propun o nouă ipoteza de lucru, preluată din filosofia biologiei şi psihologia evoluţionistă: omul ca produs al istoriei sale evolutive, ca Homo sapiens. Sunt analizate diversele perspective teoretice derivate de aici, care pot contribui la o mai bună explicare a comportamentelor umane: sociobiologia, ecologia comportamentală, psihologia evoluţionistă, memetica şi teoria co-evoluției genetice şi culturale. Perspectiva este una trans-disciplinară, deoarece face apel la idei din ştiinţa economică, antropologie, sociologie, teorie culturală, filosofia ştiinţei, dar discursul este unul filosofic: scopul nu este realizarea unui demers descriptiv, tipic pentru antropologie, ci al unuia filosofic, adică nu e vorba numai de descrierea unor comportamente, ci de identificarea unei teorii capabile să explice aceste comportamente: nu interesează doar cum anume se comportă oamenii, ci de ce o fac tocmai în aceste moduri.

Ultima parte a cărţii este dedicată prezentării şi explicării cu ajutorul acestei ipoteze originale a comportamentelor economice specifice diferitelor societăţi umane tradiţionale, preindustriale, pentru a arăta cum anume această nouă ipoteză metodologică reuşeşte să elucideze anumite aspecte ale comportamentului uman pe care cele concurente nu izbutesc să le interpreteze convingător.