Ca o consecință a integrării economiei noastre în cea a Uniunii Europene, în care calitatea în domeniul agroalimentar își are un loc bine definit, se impune acordarea studiului managementului calității produselor agroalimentare din țara noastră la rigorile și legislația europeană, astfel încât să putem „respira” cu produsele autohtone într-o piață cu tendințe de globalizare.

Ecotehnologiile reprezintă totalitatea tehnologiilor din activitățile socioeconomice prin a căror utilizare se protejează mediul înconjurător.
Conform legii, protecția mediului este ansamblul acțiunilor de ocrotire și îmbunătățire a mediului înconjurător, de protejare și gospodărire judicioasă a resurselor naturale, inclusiv aerul, apa, fauna, flora și eșantioanele reprezentative ale ecosistemelor naturale. Ea este un concept care se întâlnește în fiecare domeniu de activitate – industrie, agricultură, transport, comerț etc.
Protecția mediului nu trebuie confundată cu ecologia, care este o știința biologică de sinteză ce studiaza conexiunile ce apar între organisme și mediul lor de viață, alcătuit din factorii de mediu, precum și structura, funcția și productivitatea sistemelor biologice și supraindividuale (populații, biocenoze) și a ecosistemelor.

Necesitatea studierii și înțelegerii, de către studenți, a aspectelor teoretice și practice ale proceselor de asigurare cu resurse materiale și ale distribuției produselor agroalimentare este dată de concurența puternică ce apare pe piața produselor agroalimentare odată cu aderarea României la Uniunea Europeană (aderarea economiei agroalimentare românești la piața agricolă comună).

Această lucrare se adresează studenților, dar și specialiștilor în economia rurală și a mediului, dornici să-și însușească problemele dezvoltării  rurale și acele relații specifice între producția agricolă văzută din punct de vedere tehnologic, mediul natural și calitatea produselor, corespunzător Politicii Agricole Comune.

Această carte, care se înscrie în colecția “Economie-Ecologie”, abordează problematica urbană dunăreană, încercând să formuleze un model-cadru, bazat pe particularitățile economice, sociale și ecologice, de dezvoltare a orașelor românești riverane Dunării, insistând asupra rolului dezvoltării urbane în vitalizarea economiei locale.