Lucrarea pornește de la ideea că managementul resurselor umane (MRU) a dus, în principal, la modificarea funcției de personal a firmelor (a conducerii sau gestiunii personalului/resurselor umane), pe măsură ce acest nou mod de a înțelege locul și rolul resurselor umane în intreprindere, pe de o parte, și rolul și „obligațiile” acesteia (ale întreprinderii) față de om, pe de altă parte, își fac loc în practica conducerii personalului.

Retorica lucrării este construită în jurul consumului, analizat nu dintr-o perspectivă utilitaristă, ca banal mijloc de satisfacere a nevoilor, ci prin prisma noii sale valențe, de valoare în sine, pe care a dobândit-o în societatea capitalistă a ultimelor decenii ale secolului XX.

Modelul de consumerism etic este propus ca reper în adoptarea unui comportament de consum responsabil, în măsură să contribuie la dezvoltarea durabilă, iar conceptele de „Fairtrade” și „Rainforest” sunt aduse în discuție ca garanții ale unor practici agricole și comerciale echitabile.