Volum de față face referire la viaţă şi activitatea Rectorilor care şi-au încheiat mandatele până în anul 2013: Anton Davidoglu, Eugen Ludwig, Stanislas Cihoski, Ion N. Angelescu, Gheorghe Taşcă, Ion Răducanu, Marin I. Mazilescu, Eftimie Antonescu, Victor Slăvescu, Ştefan Stănescu, Nicolae Maxim, Gromoslav Mladenatz, Anton Alexandrescu, Vasile Malinschi, Ştefan Arsene, Mihail Hașeganu, Mircea Nicolaescu, Marin A. Lupu, Gheorghe Dolgu, Ilie Văduva, Alexandru Puiu, Constantin Bărbulescu, Paul Bran, Ion Gh. Roşca.

Prin Ion Gh. Roșca s-a reînfiripat datoria noastră de a nu îngropa trecutul, căci în el sunt rădăcinile noastre. Lucrurile pe care le facem se așază pe temelia pusă de înaintași universității de azi. El ne-a învățat că nu este calea cea fertilă să rescriem istoria învățământului superior economic, ci să o scriem așa cum a fost.

Ion Gh. Roșca a scris la propriu istoria ASE pentru a ne determina să fim cel puțin la înălțimea întemeietorilor.

Ne-a îndemnat să urmăm calea ghidați mereu de voința performanței.

Și ne-a mai învățat ceva: în tot ceea ce facem să fie pusă și iubirea noastră, pentru ca lucrurile să dăinuie.

Lucrarea aceasta, care reprezintă o continuare a volumului Artă în Academia de Studii Economice din Bucureşti, îşi propune să tezaurizeze şi să continue tradiţiile de mecenat pe care Academia le-a avut, cu precădere, în perioada interbelică.

Apărută într-o formă grafică deosebită, lucrarea cuprinde documente valoroase, unele datând din prima jumătate a secolului XX, iar noutatea absolută faţă de titlurile anterioare o constituie secţiunea intitulată „Începuturile învăţământului de comerţ” (perioada şcolilor comerciale, de la 1864 până în 1936).

Cartea cuprinde cinci mari capitole, iar la final, în cele şaisprezece anexe, sunt prezentate documente care vin să întregească istoria Academiei noastre. Unul dintre aceste documente, „Darea de seamă din 1926”, prezentată de Rectorul Ion N. Angelescu în faţa Consiliului de Administraţie, se încheie cu următoarele cuvinte: „Niciun concurs dat, niciun sacrificiu săvârşit, nicio muncă depusă, oricât de imensă ar fi ea, nu trebuie să îngreuneze idealismul nostru: opera ce săvârşim intră în Patrimoniul nostru naţional şi noi suntem slujitorii modeşti ai Naţiunii Române.”