Autorul îşi propune să prezinte, analizeze şi evalueze variate concepţii sau teorii economice despre informaţie şi rolul acesteia în activitatea economică, prezente în gândirea economică la începuturile existenţei sale (perioada cuprinsă între Antichitate şi începutul secolului al XX-lea).

Cartea urmăreşte evoluţia ştiinţifică a economiei de la ştiinţa a subzistenței la cea de ştiinţă a avuţiei materiale, prezentând principalele principii praxeologice care se regăsesc în programul de cercetare al Şcolii austriece.
Autorul surprinde modul de propagare a ideilor austrianiste sub forma unui model formalizat, din punct de vedere istoric, doctrinar şi istorico-geografic. Modelul are rolul de a explica fundamentele evoluţiei Școlii austriece, cu succesele şi dificultăţile strategice în faţa cărora a fost nevoită să bată în retragere, cum au fost de pildă cele două războaie mondiale cu regimurile totalitare, care au lovit puternic moştenirea culturală europeană.

În această lucrare, autorul caracterizează succint stadiul de dezvoltare a științei economice și analizează pe scurt câteva tendințe manifestate atât în practica economică, cât și în literatura de specialitate.

Pornind de la clasificarea Premiului Nobel în știința economică, se prezintă: teorii economice, controverse metodologice; principalele curente epistemologice, metode matematice și statistice în știința economică; opiniile susținătorilor și oponenților acestor metode care domină, relevând particularități, avantaje și dezavantaje ale utilizării lor.

Lucrarea prezintă principalele curente, școli și gânditori economici români dintre anii 1919-1947. În raport cu alte contribuții pe această temă, ea aduce elemente de noutate, de documentare și interpretare a temei, privind în special delimitarea curentelor de gândire economică și încadrarea judicioasă a doctrinarilor economici.