Prin consistența, profunzimea şi incisivitatea lor, ideile din această carte sunt menite – şi chiar reuşesc – să stârnească reale semne de întrebare privind direcţia către care ne îndreptăm ca economişti – cunoaştem oare tradiţia economică sau mergem către secolul următor în virtutea inerţiei? „Mari şcoli de gândire economică. Tradiţia recuperată” aduce în atenţia cititorului multe nuanţe, tendinţe opuse care îşi dispută prioritatea în ştiinţa economică, întrucât opţiunile teoretice referitoare la achiziţiile diferitelor doctrine economice care au influenţat de o manieră decisivă economia, precum şi reacţiile din comunitatea ştiinţifică, au fost însoţite, de-a lungul timpului, de ample dezbateri în cadrul cărora s-au conturat concluzii fie similare, fie divergente, în permanenţă simţindu-se nevoia unor precizări suplimentare. Cum gândirea economică, văzută ca fenomen complex, conturează, de regulă, o multitudine de reflecţii privind viaţa economică a societăţii, aducând în prim-plan produsul interacţiunii dintre caracteristicile obiective ale mediului economic, politic şi social şi subiectivitatea gânditorului, sarcina autorului care răzbate prin hăţişurile istoriei gândirii economice nu este deloc uşoară. Prin urmare, una dintre realizările acestei lucrări este aceea de a reuşi să fie un curs util despre modul de judecată al economiştilor din secolul al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, dând dovadă de erudiţie istorică şi de o gândire profundă şi reprezentând, fără îndoială, o analiză care pune sub semnul întrebării multe dintre convingerile unora privind organizarea economiei de piaţă. Este o lucrare provocatoare, impresionant de bogată în informaţii, care ne simplifică mult înţelegerea programelor de cercetare ale unor mari şcoli de gândire economică şi ne pune față în faţă cu lecţii dure, privitoare la timpurile pe care le trăim. Nu în ultimul rând, cartea este o sinteză destinată deopotrivă cunoscătorului de doctrine economice şi necunoscătorului, care îi ajută să descopere atât teorii şi concepte economice aparţinând marilor economişti, cât şi trăsături ale oamenilor-economisti, prinşi în vâltoarea unei epoci nebune, rămânând la dispoziţia cititorului să judece în ce măsură biografia marilor economişti contează.

Conf. univ. dr. Liana Badea
Directorul Departamentului de Doctrine şi Comunicare Economică, ASE

Această lucrare ştiinţifică este un far călăuzitor pe tărâmul atât de greu de navigat al istoriei gândirii economice, din perspectiva reuniunii metodologice a ideilor fondatoare ale şcolilor de gândire economică. Nu atât dificultatea analizei economice a unora dintre evenimentele care ne guvernează viaţa, ci pătrunderea acestor taine din perspective evolutive, cronologice şi epistemologice acordă acestei lucrări statutul de punct de referinţă în ştiinţele economice. Cartea explica modul în care s-au format şi au evoluat principalele şcoli de gândire economică de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi până după Marea Recesiune economică, acoperind aproximativ o jumătate de secol de foc, în care au fost forjate şi aplicate în viaţa reală cele mai multe principii economice, care din acel moment au intrat într-o succesiune perpetuă, într-o ciclicitate care a pornit de la revirimentul şcolilor marginaliste – de unde adesea şi apelativul eronat de Revoluţie marginalistă – şi până la criză economică, reapărând în contemporanitate prin ceea ce astăzi se cunosc drept crizele financiare ale anilor 1990-2000 sau datoriile suverane care dezbină un stat pornind de la însele instituţiile de fond. Această carte putea fi utilă şi acum 50 de ani şi va fi cu atât mai actuală pentru economişti în viitoarea sută de ani.

Conf. univ. dr. Grigore Ioan Piroşcă
Decanul Facultăţii de Economie Teoretică şi Aplicată

Limbajul comun actual, dar, uneori şi discursul academic ne oferă din ce în ce mai frecvent argumente ale unei stări de fapt care, sub aparenţa exactităţii statistice, a preciziei matematice sau a complexităţii teoretice, relevă superficialitatea analizei de natură economică. Nu de puţine ori această analiză este fundamentată pe un câmp al cunoaşterii economice care se prezintă sub o formă eterogenă, iar din amalgamul de concepte, principii şi idei care formează ansamblul ştiinţei economice se evidenţiază şi devin populare îndeosebi acele teorii care par a fi validate mai rapid de o realitate subiectivă, conturată mai degrabă de „datele” decât de „faptele” economice. Abordarea de tip circular, în care în acelaşi timp teoriile confirmă realitatea, iar realitatea confirmă teoriile, îl plasează pe economist într-o zonă a relativismului metodologic în care, de cele mai multe ori, măsurarea subordonează explicarea faptului economic. În acest context, meritul incontestabil al lucrării „Mari şcoli de gândire economică. Tradiţia recuperată” constă în identificarea celor mai potrivite căi de a evita capcanele cercetării economice: înţelegerea în profunzime a esenţei gândirii economice prin relevarea fundamentelor conceptuale ale acestei ştiinţe. În acest sens, autoarea, prof. univ. dr. Angela Rogojanu, alege să procedeze în cel mai ingenios mod cu putinţă, făcând apel la o analiză retrospectivă a marilor şcoli de gândire economică, în urma căreia cititorul va obţine o viziune de perspectivă asupra orizontului cunoaşterii economice. Lucrarea conturează treptat programele de cercetare consacrate ale gândirii economice, iar prin filiaţia de idei se reconstituie reţeaua prin care teoriile economice s-au propagat şi transformat între generaţiile succesive de economişti. Printr-un remarcabil efort sintetizator, autorul identifică esenţa teoriei şi doctrinei economice pentru a scoate în evidenţă elementele perene ale cercetării faptului economic. Lectura acestei lucrări poate fi comparată cu o călătorie iniţiatică în peisajul cunoaşterii economice, care poartă cititorul dincolo de graniţele superficialităţii, pentru a releva imaginea profunzimii analizei fenomenelor economice. La finalul acestei călătorii, orice urmă de oboseală ce poate fi resimţită de cititor va fi estompată de acea satisfacţie pe care numai marile explorări o pot oferi.

Conf. univ. dr. George Laurenţiu Șerban-Oprescu
Departamentul de Doctrine şi Comunicare Economică, ASE

„Cel dintâi lucru la care aspiră un curent nou, ce luptă împotriva tradiţiei, este de a-şi crea o tradiţie”, spunea Lucian Blaga. Dacă istoria gândirii economice o urmărim în spaţiu şi timp, vom observa alternanța dintre „ruptură” şi „continuitate” sau confruntarea dintre noile şi vechile paradigme. Cercetând mersul ideilor economice, şi cei mai „aspri” specialişti în domeniu insistă în explicaţii pe graniţele dintre teoria economică – doctrina economică – şcoala de gândire economică. Am găsit la George Santoyana afirmaţia că „morţii sunt vii”.

Cartea profesoarei Angela Rogojanu seamănă cu un fel de Scriptură economică, în care idei, economişti, şcoli care susţineau adevărul din realitatea economică sunt deosebit de actuale şi în prezent. Oricum, lupta dintre şcoli se dă cu arme tradiţionale.

Având ca subtitlu „Tradiţia recuperată”, aş putea spune că cercetarea profesoarei Angela Rogojanu optează pentru o tradiţie în comuniune cu misterul istoriei gândirii economice. În acest demers, tradiţia este un fel de ghid, şi nu un turn în care sunt zăvorâte idei.

Reîntoarcerea la ideile economice ale gânditorilor tradiţionali constituie un veritabil exerciţiu pentru gândirea economică contemporană. Autoarea lucrării, prin structura şi conţinutul cercetării sale, lansează spre tinerii studenți-economiști, masteranzi sau doctoranzi, o provocare. Ea încearcă să argumenteze inconsistența unei abordări a instruirilor bazate pe „fuga de teorie” sau pe „necunoaşterea fondului principal de idei al ştiinţei economice”, astfel încât „tradiţionalii” s-au topit pur şi simplu în manualele de economie.

Apariţia cărţii pe piaţa publicaţiilor de profil este un fel de revoltă interioară pentru că, nu-i aşa, orice noutate apare drept un „punct slab” al unei tradiţii (spun unii), cu toate că gândirea tradiţională a imprimat specificitatea unor economii, identitatea lor. Astfel că toate cursurile intitulate „sisteme economice comparate” pornesc de la rădăcinile tradiţionale ale acestor sisteme (economii). Lucrarea este deosebit de valoroasă prin bogăţia de idei, logica argumentării, fluența redactării, diversității trimiterilor bibliografice, precum şi a comentariilor și adnotărilor făcute. Este de apreciat unicitatea lucrării în spaţiul publicistic.

Cartea poate transmite cititorului următorul mesaj: nu poţi interzice tradiţiile (din universul ideilor economice), dar poţi să le depăşeşti cu eleganţă!

Octombrie 2016

Prof. univ. dr. Alexandru Tașnadi