Rata dobânzii este o variabilă macroeconomică prociclică de o însemnătate majoră, în condiţiile în care nivelul şi dinamica acesteia generează efecte multiple asupra unor componente principale ale economiei, printre care: creditarea, economisirea, investiţia, consumul privat şi guvernamental, produsul intern brut, cursul de schimb, exportul şi importul de bunuri şi servicii, inflaţia etc.

Evoluţiile ratelor dobânzilor interbancare şi a celor stabilite de bănci au impact asupra economisirii şi creditării. La rândul lor, acestea din urmă influenţează producţia, consumul, investiţia sau, cu alte cuvinte, nivelul de dezvoltare economică al unei ţări.

Considerăm că substituirea monetară cât mai ridicată dintre leu şi euro este necesară pentru îndeplinirea celor trei criterii de convergenţă monetară ale Tratatului de la Maastricht: criteriile inflaţiei, ratei dobânzii, cursului de schimb.

În opinia noastră, integrarea României în Zona euro va genera următoarele efecte în România: pierderea politicii independente a ratei dobânzii a BNR şi a leului; eliminarea costurilor legate de tranzacţiile aferente cursului de schimb leu/euro şi a riscului de curs de schimb dintre România şi Zona euro; declinul ratelor dobânzilor din România; creşterea investiţiilor ca urmare a costului redus al capitalului; îmbunătăţirea credibilităţii politicii macroeconomice şi, în consecinţă, scăderea riscului de ţară; integrarea pieţei financiare româneşti în cea europeană; creşterea transparenţei preţurilor relative şi a competiţiei pe piaţa bunurilor şi serviciilor.

Considerăm că, prin structurarea şi analiza realizate, prin urmărirea obţinerii unor rezultate cât mai obiective pe baza unor analize cât mai amănunţite a aspectelor abordate, prin utilizarea tehnicilor econometrice şi de analiză a datelor statistice şi prin îmbinarea rezultatelor econometrice cu judecată economică, această carte constituie în cercetarea economică un punct solid de plecare şi/sau de aprofundare a analizei ratei dobânzii ca indicator de politică monetară.